pe platforma omiedesemne.ro

Bogdan Răileanu l-a reînviat pe Moromete, i-a dat un contur credibil și atașant. Ni l-a pus în față, dar nu pe o peliculă, ci ca pe o hologramă incredibil de reușită, cu puterea de a înșela orice simț al perceperii realității. Iar Marin Preda nu stă pe o scenă sau pe un piedestal, ci se plimbă nestingherit printre noi, uneori tăcut, alteori volubil, nu un personaj, ci un om viu, real, pe care ai tendința irezistibilă de a-l atinge, de a-i da o formă nu doar cu simțul înșelător al văzului, ci și cu acela al pipăitului. Dacă ai pune mâna pe holograma creată de Bogdan Răileanu ai avea senzația că pipăi paltonul aspru, fără nasturi, făcut de Joița Preda, mama lui. Nu-mi pot înfrâna entuziasmele când citesc o carte bună. Dacă am bătut câmpii să știți că nu sunt eu de vină, ci Bogdan Răileanu, care ne-a dat un volum minunat. Și ce e aia biografie romanțată? Nu domnule, aici avem un roman în toată regula, pe care regret că l-am citit așa repede. Dar îl voi reciti, fiindcă dorul de Marin Preda nu mi se va ostoi niciodată, cu toate sinuozitățile operei lui.