Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o boala ingrozitoare ce provoaca orbirea. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd, unul cite unul, vederea si barbaria se dezlantuie. Unica reactie a politicienilor este represiunea, urmata in curind de aparitia lagarelor. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel – sotia unui medic, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina.
José SARAMAGO s-a născut la 16 noiembrie 1922 în Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură (1998). După debutul din 1947, cu romanul Terra do Pecado (cu titlul iniţial, Văduva, schimbat de editor), urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977, cu Manual de pictură şi caligrafie (Polirom, 2010, 2022). Ridicat de la pământ (1980) îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu Memorialul mânăstirii (1982; Polirom, 2007, 2017, 2023), care, alături de Anul morţii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2009, 2018) şi Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2014, 2018), formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială „originii şi identităţii portugheze”. În 1991 publică Evanghelia după Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu Pluta de piatră (1986; Polirom, 2002, 2015) şi continuată de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Peştera (2000; Polirom, 2005, 2009, 2013), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009, 2016), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008, 2014) şi Intermitenţele morţii (2005; Polirom, 2007, 2009, 2013). La Editura Polirom au mai apărut: Călătoria elefantului (2010, 2014), Cain (2012, 2014), Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009 (2010), Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 (2011), Călătorie prin Portugalia (2011), Lucarna (2013), Halebarde, halebarde (2015), De la statuie la piatră (2017), Jurnalul din anul Nobelului (2021) şi Poemele posibile. Antologie 1966-1975 (2022). José Saramago şi-a petrecut ultimii ani în Lanzarote, Insulele Canare, continuând să scrie şi să publice. S-a stins din viaţă în iunie 2010.
