Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Dragos MIHAILA, Libraria Carturesti Palas, Iasi
- Dosar de presă
- 0 likes
- 327 views
Prima intilnire cu aceasta opera a fost in vara anului 2004, cind abia terminasem liceul si ma astepta o vara linistita, plina de lecturi frumoase si „neobligatorii”. Am apreciat inca de la inceput faptul ca Saramago nu s-a obosit cu detalii neimportante, ci a intrat direct in orbirea ce inconjoara intreg romanul. Incercam sa inteleg ce inseamna o orbire alba, cum ar fi sa nu vezi si sa nu simti nimic decit o mare alba ca laptele. Autorul impresioneaza prin capacitatea sa de a crea o lume ciudata, paralela acesteia.
Mi-a fost greu sa ma obisniesc cu lipsa liniilor de dialog sau a ghilimelelor care sa-mi arate vorbirea directa, dar am reusit sa urmaresc, totusi, succesiunea evenimentelor si a replicilor. Orbecaiam, uneori, printre rinduri, intelegind, o data-n plus, imaginea lui Saramago asupra a ceea ce dorea sa imi arate. De asemenea, e greu sa intelegi cum o societate atit de bine pusa la punct poate pica imediat in haos. Ai crede ca toate guvernele, toti conducatorii ar gasi o solutie pentru aceasta problema. Dar, ce solutie sa gaseasca atunci cind pina si ei „intra-n rind cu lumea” si orbesc?
Opera urmareste un singur grup de persoane care, in conditii normale, nu s-ar fi asociat vreodata. Avantajul lor este existenta unei femei care, fara stirea celor din jur, poate vedea. Ea este o eroina cum rar se intilneste in literatura: capabila sa-l ingrijeasca pe sotul sau si pe ceilalti ca pe niste simpli copii. Toti depind de ea si au o incredere „orbeasca” in faptul ca alaturi de ea vor fi salvati. O lunga perioada de timp locuiesc intr-un sanatoriu dezafectat unde fusesera trimisi in carantina. Intra intr-un conflict cu alti orbi, ca ei: sufera, mor, ucid doar din cauza lipsei mincarii.
Dupa ce orbirea cuprinde intreaga lume, grupul se muta in afara sanatoriului si ajunge la vechea locuinta a doi dintre membrii sai. Orasul este dezolant, grupuri de orbi se straduiesc sa supravietuiasca, inconjurate de mizerie si moarte la orice pas.
Finalul e si el unul surprinzator, asa cum e tot romanul. Am ramas mut o lunga perioada de timp, incercind sa diger ceea ce autorul imi asezase in fata. Fragilitatea individului si a societatii, per ansamblu, este extrema. Tot ceea ce noi construim de mii de ani poate disparea in decursul unei singure generatii, iar Saramago reuseste sa surprinda o „felie” din acest declin intr-un roman ce va ramine, in opinia mea, un pilon al literaturii secolului al XX-lea.
Daca nu ati citit aceasta carte, v-o recomand cu drag. Va va face sa intelegeti multe lucruri altfel decit o faceati pina acum. Distopia totala, cred eu, ne face sa reevaluam toate gindurile si valorile dupa care ne ghidam, in decursul vietii noastre.
Related products