pe alecart.ro

La fel ca straniul context în care ne situăm, romanul reprezintă o sumă a contradicțiilor în care ajungem să ne complacem – cea dintre egoismul zdrobitor al celor care privesc situația doar prin prisma propriilor dorințe și grija celor care uită de ei înșiși, încercînd constant să fie punctul de sprijin al celor din jur. Încercarea de a recupera mici frînturi de normalitate și, în același timp, senzația că nimic nu mai este sau va mai fi vreodată la fel. Și, nu în ultimul rînd, contrastul dintre momentele în care întunericul din jur nu poate fi pulverizat și speranța că, în cele din urmă, în mijlocul acestuia va apărea un crîmpei de lumină.