în Observator cultural, nr. 1037

Fără a data sau localiza acțiunea ca să poată imprima cărții o notă de generalitate, fără a atribui nume personajelor ca să poată surprinde mai mult esența umană decît o identitate anume, fără a alege un titlu clasic ca să poată permite subiectivității să se desfășoare și, la fel de bine, fără a delimita dialogul de narațiune ca să poată da consistență scriiturii, autorul portughez scrie febril, folosind enun­țul amplu, aproape neîntrerupt. Lingvistic inspirat și literar expresiv, s-ar putea spune că scrie despre cine suferă şi nu vede consecinţele. (…) Joc politic și social, de imagine și de stare, de anatomopatologie și de psihologie. La prima vedere, necesar. Apoi, cînd cutremurător, cînd revoltător.