In Eseu despre orbire, existenta devine o multiplicare a absentei, un labirint al umbrelor pierdute in umbra, tocmai din cauza disparitiei celor mai marunte forme de manifestare a umanitatii, din cauza descompunerii oamenilor in plasa idealurilor superficiale. Romanul lui Saramago creeaza, desavirsit, o imagine terifianta, sumbru-rascolitoare a ramasitelor unui univers, dar si o extraordinara analiza a psihologiei individuale, a omului calator catre infringere, catre moartea propriei lumi. O calatorie ce poate fi, insa, intoarsa din drum cu o simpla privire. Una vie – a intelegerii, a deschiderii, a sperantei.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri