Premiul pentru Proză, pentru anul 2016, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iaşi
Ultima tigara a lui Fondane contine treisprezece microromane halucinante cu miez evreiesc. Savuroase, surprinzatoare in balansul lor continuu de la tristete la veselie, de la moarte la viata, de la resemnare la speranta, ele imbina intr-un dozaj misterios fictiunea cu realitatea istorica. Aceste scrieri sint indisolubil legate de America de peste pogrom, romanul bestseller bazat pe documente de epoca tulburatoare din Romania interbelica. Daca in roman intriga se desfasoara pe doua directii paralele, noul volum surprinde o multitudine de planuri si situatii, invaluite metaforic in norii ultimei tigari fumate de Fondane, inainte de executia sa de la Auschwitz. In ipostazele de victima, calau ori simplu figurant apar, alaturi de oameni obisnuiti, Benjamin Fondane, Marilyn Monroe, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Adolf Eichmann, Emil Cioran, primarul Cernautiului, Traian Popovici, sau cuplul Billy Wilder & I.A.L. Diamond. Dar si profesorul universitar Ioan Gottlieb, marele privitor la stele pe timpul detentiei sale de la Mauthausen, caruia autorul i-a promis ca va scrie cindva o nuvela frumoasa avindu-l ca erou. Istoriile lui Catalin Mihuleac cuceresc printr-un stil seducator – melanj de rigoare lingvistica si documentara –, prin tandrete si finete in redarea si decriptarea comportamentelor.
„Cea mai frecventa intrebare care mi se adreseaza pe tarim literar este de ce ma preocupa chestiunea Holocaustului romanesc daca nu sint evreu. Raspunsul meu invariabil este ca ma preocupa tocmai pentru ca nu sint evreu.
America de peste pogrom si Ultima tigara a lui Fondane trebuie privite ca doua replici la adresa acelui patriotism de tinichea care ne face sa mototolim paginile neconvenabile din istorie si sa le aruncam la cos, in loc sa ni le asumam cu onestitate. Misiunea acestor carti este sa scada nivelul ingrijorator pe care ura rasiala il arata in timpurile noastre si sa faca lumea mai buna pe raza lor de cititori. In alegerea titlului de fata a primat admiratia mea pentru Fondane, aceasta fiinta superioara, care i-a suflat cu superba impertinenta abstinentului Hitler fumul de tigara drept in ochi.” (Catalin Mihuleac)
