pe constantinpistea.ro

De cind i s-a reprosat ca e un scriitor satiric, Catalin Mihuleac a inceput sa se ocupe serios de Holocaust. A facut-o remarcabil in romanul America de peste pogrom si a recidivat, parca si mai intens, in Ultima tigara a lui Fondane, care se subintituleaza chiar Istorii de Holocaust. Este un proiect de scriitor matur, care a facut citiva pasi uriasi de la Aventurile unui gentleman bolsevic (2012), titlurile mentionate fiind cele pe care i le-am citit. Mi-a scapat Zece povestiri multilateral dezvoltate (2010), insa cred ca directia se poate intui usor din cel mai recent roman si din cartea aceasta, care stringe 13 povestiri avind ca pivot persecutia evreiasca din Bucovina si in special pogromul de la Iasi, din iunie 1941. Citeva dintre cele 13 proze extind perioada, fara a schimba ideea de baza, antisemitismul, pe care-l analizeaza suprapus atit comunismului, cit si postcomunismului.
Cum am facut-o si cind am scris despre America de peste pogrom, imi place sa subliniez modul in care Catalin Mihuleac stie sa prezinte cu mult umor situatii tragice. Aici fiind vorba de mai multe povestiri, abilitatea aceasta a sa este cu atit mai evidentiata, cu cit schimba de la un text la altul personajele, istoriile si chiar perspectiva. Uneori, se implica in povestile care par un soi de reportaje extinse, in care el interactioneaza cu cei despre care scrie, marturisind cum a intrat in contact cu un subiect sau cu altul si ce anume l-a determinat sa se aplece mai cu atentie asupra lui.
Textele sint scrise cu verva si se vede clar talentul in reusita de a transmite emotia din povestile pe care le da mai departe.