în Expres Cultural nr. 4

Povestirile lui Cătălin Mihuleac reprezintă o gură de aer proaspăt în literatura despre evrei, o tentativă postmodernă de subminare a stereotipurilor istoriei şi de revelare a culiselor, îmbinată cu un umor accesibil tuturor, dar nu fără o fascinație aparte care să te mențină conectat pe tot parcursul lecturii. Parte documentar, parte ficțiune, este o carte care nu te solicită emoțional, dar probabil că acesta este și scopul; umorul iese mai mult în evidență decît drama, iar de foarte multe ori educația istorică, dacă se poate vorbi de așa ceva, este mult mai eficientă cu puțin piper presărat pe deasupra.