pe Jurnalul.ro

(…) personajele lui [Catalin Mihuleac] chiar dau o lectie de moralitate, in special in cele doua opere amintite mai sus. In prima [Ultima tigara a lui Fondane], personajul care exprima spiritul romanului din mediul rural al perioadei interbelice face exact gesturile care-l caracterizeaza pe roman: inapoiaza valiza plina cu bani, primita de la evreul pe care l-a ascuns de amenintarea cu moartea a nazistilor. Chiar daca simtise nevoia sa-l umileasca, sa-i „plateasca” pentru toti anii de rica interetnica pe care i-au trait impreuna. Evreul ii da in continuare cafeaua pe datorie. (…) Scriitorul nu face altceva decit sa intre atit de adinc in detaliile culturale, morale si comportamentale ale fiecarei etnii, incit sa poata scoate la suprafata exact acel echilibru care a facut posibila convietuirea acestor etnii pe teritoriul Romaniei, timp de sute de ani. Dar, tocmai pentru a face demonstratia corecta a suprapunerii mentalitatilor pe care le expune in textul literar, foloseste elemente atit de realiste, incit scrierile lui par cronici sau jurnale personale reale. Pacatul literar este al cititorului superficial care confunda profunzimea textului realist cu realitatea, desi sintem in secolul XXI, deja de aproape 17 ani.