in Observator cultural nr. 743
Cunoasterea este asadar aprofundata prin experienta directa si, deopotriva, prin atentie la experientele altora – fie ei din acelasi mediu sau din altele, dar trecind prin experienta traumatica a exilului si narind-o. In acest fel, marturia memorialistica devine credibila si, in unele pagini, cvasi-stiintifica, aproape didactica. Ca si Florin
Citeste mai multpe Bookia.ro
In mare parte, romanul este povestea discontinua a vinatorii unui exemplar rar de vulpe. Magia se afla in joc in aceasta vinatoare care ne arunca in spatiul fascinant, de o poezie realist magica a credintelor si obiceiurilor islandeze. Pastorul Baldur isi revendica prada dupa o lunga urmarire cu delicate momente de incertitudine si tatonare recipro
Citeste mai multin Catavencii.ro
Coe – cititi Cau, ca sa ne intelegem – a luat-o pe urmele lui Graham Greene, facindu-si o poveste a lui, care n-are nici o legatura cu Omul nostru din Havana, dar e la remorca romanului fostului agent al serviciilor secrete britanice. Pina spre final mi-a placut ingeniozitatea lui Coe. Un functionar al unui serviciu britanic de informat
Citeste mai multpe Bookia.ro
Cu luciditate, personajul ce a traversat aceasta experienta, parasindu-si tara pentru a se stabili in Canada, isi analizeaza - ca autor - propriul exil. Exilul nu mai este o tema literara sau un subiect „exterior” de cercetare, ci insasi dislocarea celei care spune eu. Iar Gina Stoiciu reuseste sa vorbeasca nu numai despre experienta pr
Citeste mai multpe Bookia.ro
Alice Voinescu e in primul rind o autoare cu o solida cultura umanista (studenta la Litere si Filozofie, cu un doctorat in filozofie la Sorbona, preda estetica si istorie la Conservatorul regal de Muzica si Arta Dramatica, tine diverse cursuri si conferinte la Universitatea Libera din Bucuresti, despre care si vorbeste pe larg in cel de-al doilea v
Citeste mai multin Observator cultural nr. 744
Cred ca rolul scriitorului e sa spuna o poveste, orice poveste. Si s-o spuna bine. In timp ce scriam acest roman, ma gindeam mai ales la acest lucru: ca trebuie sa spun niste povesti bune, vii, pe care oamenii si-ar dori sa le citeasca. Cred ca literatura e o forta democratica in sensul ca exprima foarte multe voci. Nicaieri nu gasim atitea voci, a
Citeste mai multin Observator cultural nr. 744
Lui Mihai Radu i-a reusit o carte in sine, pe care ar merita s-o ia la puricat criticii de proza si sa-i evidentieze calitatile cartii, e vorba despre romanul Sebastian, ceilalti si-un ciine (Editura Polirom, 2014), care nu este doar o radiografie a lumii romanesti de astazi, dar si o priceputa punere in scena a citorva personaje memorabile. Un sce
Citeste mai multpe Bookia.ro
Capacitatea lui Borges de a reda lecturii opere literare dintre cele mai diverse si mai marginale, mai exotice, multe acoperite de uitare sau de praful gros si aproape litificat al exegezelor sufocant-fastidioase i-a creat aceasta reputatie de incarnare a unui spirit al Cartii, sau cum el insusi o numeste intr-o priza remarcabila, Borges la 80 de a
Citeste mai multin Suplimentul de cultura nr. 456
Din intimplare sau mai curind dinadins, cartea lui Ignatieff da seama despre Rusia de dupa Razboi si Pace. Unul dintre ofiterii din familie a intrat in Paris in 1915, de unde camarazii sai de arme s-au intors in tara cu idei revolutionare. Decembristii revoltati vor fi invinsi mai tirziu de stramosul istoricului canadian. Un alt membru al familiei
Citeste mai multpe Bookia.ro
De aceea, Femei albastre este un roman surprinzator. Autorul lui, fara a renunta cu totul la autoreferentialitate, s-a apropiat mult de strategiile si mizele realismului, facind, aici, o proza in buna si sanatoasa traditie a reprezentarii epice. Experimentalismul aproape lipseste ca atare, dar unele pagini au o tusa comerciala ce ma fac sa cred ca,
Citeste mai mult