in Observator cultural nr. 744

Cred ca rolul scriitorului e sa spuna o poveste, orice poveste. Si s-o spuna bine. In timp ce scriam acest roman, ma gindeam mai ales la acest lucru: ca trebuie sa spun niste povesti bune, vii, pe care oamenii si-ar dori sa le citeasca. Cred ca literatura e o forta democratica in sensul ca exprima foarte multe voci. Nicaieri nu gasim atitea voci, atitea perspective. Fiecare personaj are propriul sau glas, propria maniera de a vorbi si tu, ca scriitor, ajungi sa auzi toate aceste glasuri si decizi care iti place mai mult. Si cind inglobezi aceasta democratie in istorie, intr-o poveste cu subiect real, istoric, ajungi la un strat de adincime. Deci, nu e vorba, in primul rind, de date sau de fapte istorice, care sint si ele importante, ci de ceva care se afla in spatele acestui strat istoric. Nu doar sa spui ca in 1988 au murit atitia oameni, ci sa explici ce a insemnat cu adevarat acest lucru.