Capacitatea lui Borges de a reda lecturii opere literare dintre cele mai diverse si mai marginale, mai exotice, multe acoperite de uitare sau de praful gros si aproape litificat al exegezelor sufocant-fastidioase i-a creat aceasta reputatie de incarnare a unui spirit al Cartii, sau cum el insusi o numeste intr-o priza remarcabila, Borges la 80 de ani. Conversatii. Cartile si noaptea (Traducere din limba engleza si note de Ariadna Ponta, Polirom, Iasi, 2014) uneste, de fapt, doua volume, unul de interviuri si dialoguri, altul de eseuri. Batrin si orb, Borges accepta, in citeva ocazii, sa se dezvaluie prin intermediul unui interlocutor unui public care dorea sa-l cunoasca auzindu-l vorbind. Aici Borges nu are timp sa-si pregateasca discursul, raspunsurile sale fixeaza o serie de teme, puncte de articulatie, in care scriitorul isi dezvaluite o parte importanta a ceea ce-l preocupa, a ceea ce-l obsedeaza si nu in cele din urma, a ceea ce-l defineste. Pentru un scriitor de o eruditie coplesitoare, alegerile sale sint tulburatoare si surprinzatoare prin directetea si spontaneitatea aproape copilareasca, in motivatiile sale aflindu-se mereu o prospetime a cititorului neobosit si o inteligenta a inimii care decide in cele din urma pentru tot.
