In conversatie, Borges transcende si modifica asteptarile noastre fata de ideea de convorbire. In amplele dialoguri din volumul de fata, consideratiile autorului sint evocate gratie intrebarilor subtile adresate, printre altii, de Willis Barnstone, Alastair Reid si Dick Cavett. Interactiunea dintre Borges si intervievatorii sai ofera o lectura fascinanta, dezvaluindu-ni-l astfel pe unul dintre maestrii conversatiei din secolul XX.
„Mi-e imposibil sa-mi amintesc cuvintele din atitea ore petrecute in avioane, in masini, pe strazi, in restaurante si in saloane, dar, fie si in stilul acesta un pic mai formal, cel putin incredibila lui candoare, mirarea si inteligenta lui uluitoare s-au pastrat pentru noi toti. N-am mai cunoscut pe nimeni a carui conversatie sa demonstreze asemenea calitati socratice, profunzimea si hazul meditatiilor si ale replicilor. Ce norocosi sintem sa-i fi putut inregistra gindurile, orele de conversatii pe care le-a daruit altora de-a lungul vietii, parte a mult pretuitei lui arte a prieteniei.” (Willis Barnstone)
„In Cartile si noaptea, exegeza dantesca se impleteste permanent cu proiectia borgesiana a ideilor predilecte si a preocuparilor obsedante (…): firul necontenit depanat al celor O mie si una de nopti, budismul, poezia, cabala, orbirea, mereu cu accente noi, cu noi marturisiri biografice sau cu marturisiri de credinta, acelasi si totusi altul, ori altul si totusi acelasi, precum necontenit schimbatorul Heraclit. Il recunoastem cu bucurie in citeva accente esentiale: visul ca activitate estetica, Buddha care face minuni «din delicatete» pentru a nu aduce nimanui vreun afront, frumusetea ca senzatie fizica, poezia aflata la intilnirea cititorului cu cartea, mai curind in rugaciuni decit in bibliografii, cabala ca metafora a gindirii. In sfirsit, spre final, o marturisire directa: ca profesor de literatura engleza, s-a ferit sa incarce memoria studentilor cu nume si date si a incercat, in schimb, sa-i invete sa indrageasca literatura. Pentru ca literatura nu este in fond altceva decit un act de iubire.” (Andrei Ionescu)
Jorge Luis Borges (1899-1986) s-a născut la Buenos Aires, într-o familie înstărită. La scurtă vreme după naşterea sa, călătoreşte alături de familie în Europa. Primeşte încă de mic o educaţie multilingvă. După întoarcerea în Buenos Aires, la douăzeci şi doi de ani, publică primul său volum de poezii, Fervor de Buenos Aires. Continuă să publice apoi, alături de poezii, şi eseuri. În anii ’30 începe să scrie proză scurtă. Publică primul său volum important, Istoria universală a infamiei, la vârsta de treizeci şi şase de ani. Amestecul de realitate şi ficţiune din acest volum va deveni o caracteristică importantă a prozei de mai târziu a lui Borges. Tot în această perioadă, publică două dintre cele mai cunoscute colecţii de povestiri ale sale, Ficţiuni şi Aleph. În anii ’50 devine director al Bibliotecii Naţionale. Odată cu înaintarea în vârstă, vederea îi slăbeşte şi reîncepe să scrie proză scurtă şi poezie. Ultima sa carte, Atlas, o scrie alături de María Kodama, cu care se va căsători cu o lună înainte de moarte. La vârsta de optzeci şi şase de ani, în iunie 1986, încetează din viaţă. În România este cunoscut mai ales datorită volumelor sale de povestiri: Istoria universală a infamiei, Grădina cu cărări ce se bifurcă, Moartea şi busola. La Editura Polirom au mai apărut: Poezii (2005, 2017), Cărţi scrise în doi (2005, 2008), Moartea şi busola. Proză completă 1 (2006, 2015), Cartea de nisip. Proză completă 2 (2006, 2015), Eseuri (2006, 2015), Cartea fiinţelor imaginare (în colaborare cu Margarita Guerrero, 2006), Texte captive (2010), Dialoguri (alături de Ernesto Sábato, 2010), Borges la 80 de ani. Conversaţii. Cărţile şi noaptea (2014), Tangoul. Patru conferinţe (2018), Istoria eternităţii * Evaristo Carriego (2021) și Făuritorul * Ficţiuni * Memoria lui Shakespeare (2021).
