(ediție de buzunar)
Autori: Luis SepúlvedaTraducere din limba spaniolă de Irina Dogaru
Luis Sepúlveda valorifică din plin, în Jurnalul unui killer sentimental şi Yacaré, resursele romanului poliţist, de care s-a simţit atras întotdeauna. Dacă în Jurnalul unui killer sentimental asasinul încalcă, din cauză că e îndrăgostit, toate regulile impuse de implacabila sa profesie, în Yacaré investigatorul unei firme de asigurări nu poate să nu-şi depăşească limitele misiunii, lăsându-se călăuzit de flerul său de fost poliţist. Şi, în timp ce asasinul plătit îşi conduce cititorul de la Paris la Madrid şi de la Istanbul în Mexic, în căutarea viitoarei sale victime – o ţintă deloc uşor de găsit –, investigatorul firmei de asigurări, fiind nevoit să părăsească, pentru o vreme, biroul său cald şi liniştit din Zürich ca să se îndrepte spre un Milano friguros, va pătrunde în lumea necunoscută a indienilor anaré, misterioşi locuitori din sudul Braziliei, a căror existenţă e strâns legată de yacaré, mici caimani care, după cum se va vedea, sunt extrem de preţioşi.
Luis Sepúlveda (1949-2020) a fost unul dintre cei mai faimoşi şi mai apreciaţi scriitori chilieni. A explorat încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei şi utopiei, din selva amazoniană în deşertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizaţiei ecologiste Greenpeace. Din această viaţă extrem de agitată a dat la iveală povestiri şi romane care l‑au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestraţi prozatori sud‑americani. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar şaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni (1969). I‑au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, distins cu Premiul Tigre Juan şi ecranizat în 2001), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unei pescăruşe şi a motanului care a învăţat-o să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacaré (1998), Hot Line (2002), volumele de povestiri Patagonia Express (1995), Neîntâlniri (1997) şi Istorii marginale (2000), acestea din urmă apărute mai întâi în ziarul spaniol El País. A fost distins cu premii literare de mare prestigiu în lumea hispanică şi tradus în numeroase ţări.
