Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Formula AS, nr. 1552/2023
Polirom a reeditat, după 19 ani, în colectia Top 10+, cel mai bun roman al lui Salman Rushdie în traducerea regretatei magiciene a transpunerii dificile, Antoaneta Ralian. V-o recomand fiindcă vă poate ţine îndelung companie interactivă în anotimpul întunecat. Pământul de sub tălpile ei e o înlănţuire de povestiri în jurul a trei personaje principale: Vina Apsara, vedetă rock venerată internaţional, iubitul ei, Ormus Cama, care-i compune cântecele cu versurile lor şi împreună au un succes fulminant, şi fotograful Rai Merchant, prieten al lor din copilărie, îndrăgostit şi el de Vina. Rai îşi asumă rolul de narator supravieţuitor, pentru a le nemuri prietenilor cântăreţi existenţa, dimpreună cu poveştile familiilor din care provin şi de dramele îndurate de fiecare, pe fundalul istoriei Indiei în secolul 20.
Citeste mai multîn revista Echinox
Dacă în celebrul roman publicat acum doi ani, Bastian, Dora Pavel miza pe incapacitatea restituirii adevărului, așa cum observa Emanuel Lupașcu, în recentul volum publicat la editura Polirom, Crush (2022), autoarea pare a-și regândi strategiile de investigare psihologică pentru a reorienta discursul spre o deconstrucție a identităților condamnate la o (auto)ruinare infinită. Tehnic, debutul romanului pare a se constitui din aceleași strategii narative și tematice, însă, dincolo de caracterul lor mainstream, acestea propulsează lectura într-un orizont, indirect polemic, prin care autoarea reinteroghează osatura ontologică a protagonistului Robert, după moartea fratelui său.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1142
Am citit romanul lui Mihai Radu, Repetiție pentru o lume mai bună dintr-o suflare, și pot spune, fără ezitare, că este cea mai bună carte publicată până acum de autor. Un lucru important de menționat. Mihai Radu are un talent enorm pentru a găsi umorul în cele mai negre zone ale existenței. Dar, spre deosebire de cărțile precedente, acestuia i-a reușit un echilibru între ceea ce este cu adevărat devastator în experiențele personale și abilitatea de a vedea că se poate râde chiar și în cele mai tragice circumstanțe. Protagonistul romanului este Paul, un bărbat pe la 50 de ani cu o căsătorie și o relație cu propria fiică ratate, care ajunge să trăiască împreună cu tatăl său muribund în ultimele zile ale vieții acestuia. Diagnosticul menționat în carte este demență cu corpi Lewy, o boală care duce la deteriorarea funcțiilor cognitive, context care iluminează o serie întreagă de experiențe-limită ale protagonistului, dar și câteva observații extraordinare despre acceptarea morții, despre suferință, despre promisiunile false ale vieții de adult, despre toxicitatea tuturor familiilor și ipocrizia care o însoțește. Abia aștept să văd spectacolul lui Radu Afrim, o operă de adaptare a romanului lui Mihai Radu.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1142
Bărbatul fără cap, cartea de proză scurtă publicată de Lavinica Mitu la Polirom, o carte care valorifică potențialul literar al copilăriei/adolescenței și al familiilor care sunt „nefericite în felul lor“.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1142
În stilul său lejer, plin de amprente personale și marcat de o mare erudiție, Rushdie își povestește (cu umor) pasiunile intelectuale, dilemele și adeziunile, într-o suită de eseuri literare de amploare. Volumul se deschide cu o pledoarie pentru poveștile fantastice și se încheie cu celebrul chestionar al lui Proust, incluzând, de fiecare dată, apologia libertății de exprimare și a autonomiei intelectuale.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1142
O carte care a trecut nedrept pe sub radar este Parizianul de Isabella Hamad (trad. Sînziana Dragoș), un roman istoric, inspirat de viața propriului străbunic, ficțiune plasată în anii destrămării Imperiului Otoman, când Palestina visa la propriul stat și lupte politice dure modelau identități complicate.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1142
Roman de dragoste – evident, apare triunghiul amoros, roman psihologic, roman subtil-analitic, roman al unui Paris de ieri și de azi, unde se trăiește intens și se suferă la fel. Un Paris în care zburdălniciile juneții și excesele ei sunt acceptate, un Paris cu locuitori/trăitori/personaje care au farmecul lor. (…) Françoise Sagan a prins șpilul narațiunilor fericite o clipă și nefericite mai tot timpul și ne amăgește că, oricum ar fi, merită să trăim. Oriunde ne-am găsi. O întâlnire la New York cu Billie Holiday (asta nu are loc în romanul de față!), ostracizată în acel moment pentru consum de droguri și scoasă din circuit, ar fi un bun exemplu pentru faptul că Françoise Sagan a fost și a rămas o admirabilă naratoare a ființei umane.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Ceea ce dă substanţă, culoare acestui roman este talentul lui Steinbeck de a face studii de personaj. Poate mai pregnant decât în alte romane (sau poate în linia lucrărilor precum Strada Sardinelor, Joia dulce), Steinbeck reorganizează prioritatea narativă pe un plan secund. Povestea e mai degrabă un pretext pentru desfăşurarea galeriei de personaje, fără să existe cu adevărat un protagonist în jurul căruia să graviteze lumea romanului. Dând senzaţia că Steinbeck este el însuşi un alt călător al autobuzului, asumând un soi de perspectivă privilegiată a martorului silenţios, înzestrat cu puterea de a intra în mintea personajelor sale, autorul american ne încântă cu o galerie generoasă de caractere, proiectând tensiunea dintre aspiraţii şi realitate într-un moment cu potenţial critic.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 798
Pe o muzică în surdină, dar alertă, ca Nocturnele lui Chopin, se derulează un roman care atrage prin acțiune, prin personaje, prin felul în care suntem trași către un trecut care ne este cunoscut din poveștile celor apropiați, din fragmentele mărturisite de cei pentru care ultimii ani de comunism sunt încă în memoria de neuitat a istoriilor personale. Totul e însă joc, convenție, autorul își invită cititorii la o istorioară care îi va amuza, întrista, bucura și fascina în egală măsură, e o cină bogată și surprinzătoare cu un final imprevizibil. Romanul e însă dens, bogat în imaginile sale, în personajele sale complexe, în expresiile sale savuroase, în tot ceea ce, în fond, reprezintă o reușită semnată de scriitorul Radu Țuculescu.
Citeste mai multîn România literară, nr. 1-2/2023
Cristian Ioan Dumitru a tradus Sentințe morale (Iași, Ed. Polirom, 2022, 192 p.), alăturându-și tălmăcirea originalului în greacă bizantină, redactând necesarul studiu introductiv și înzestrând lucrarea cu binevenite comentarii și note. Interesul față de literatura sapiențială, gnomică, adică față de maximă, sentenții, zise memorabile este atestat încă din Vechiul Testament. (…) Cercetătorul român datează Sentințele în 873 și constată prevalența unor teme (prietenia, calomnia, trădarea), tratate într-un stil cultivat și cu o măiestrie incontestabilă a mânuirii limbii. Sfaturile, pildele și parabolele lui Photios din secolul al IX-lea se citesc și astăzi cu folos și plăcere; nu mai puțin decât gândurile unor antici, precum Seneca, ori Marcus Aurelius, ori Epictet și nici în răspăr față de istorioarele din Pateric ori din Limonariu.
Citeste mai mult