Premiul Tîrgului de Carte de la Leipzig (ediția 2019) pentru traducerea în limba germană: Eva Ruth Wemme
Dimineață pierdută a fost dramatizat și pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra (decembrie 1986 - februarie 1990), cu o distribuție de aur.
„Madam Delcă îşi face turneul ei de vizite, luînd-o de dimineaţă, de la cumnată-sa, şi apoi la Ivona Scarlat, vlăstar al marii burghezii de pe vremuri. La Ivona, bînd cafea şi vorbind de una, de alta, priveşte o fotografie veche de familie pe care gazda i-o desluşeşte: intrăm într-un alt plan al romanului, în care învie o lume trecută, în pragul şi în primele zile ale războiului din 1916. În centrul acestui plan secund se află tot o zi, pe la sfîrşitul verii lui 1916, cînd în casa Profesorului se petrece un mic fapt rămas obscur, care tulbură definitiv relaţiile, anunţînd parcă treptata destrămare a familiei, peste care vor trece, lăsînd urme adînci, două războaie şi nenumărate nenorociri. Mica dramă personală rezonează imens în neliniştea colectivă a unei naţiuni care îşi mobilizează deodată toate forţele fizice şi morale... Gabriela Adameşteanu stăpîneşte la fel de bine ambele registre: şi pe cel individual, psihologic, monden şi burghez, şi pe acela colectiv, politic, în care războiul şi refugiul sunt privite ca mari catastrofe naţionale. Împletirea lor e absolut remarcabilă, firească.” (N. Manolescu)
Prozatoare, jurnalistă și traducătoare, Gabriela ADAMEȘTEANU a condus, între 1991 și 2005, săptămânalul politic, social și cultural independent 22, iar apoi suplimentul lui, Bucureștiul Cultural (până în 2013). Vicepreședintă (2000-2004) și președintă (2004-2006) a Centrului PEN Român. Distinsă cu ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres al guvernului francez. Constant reeditate, romanele ei – Drumul egal al fiecărei zile (1975; Premiul Academiei, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor), Dimineață pierdută (1984; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor), Întâlnirea (2003, 2007; Premiul Ziarului de Iași, ex aequo, Premiul revistei Ateneu), Provizorat (2010; Premiul pentru proză al Observatorului Cultural, ex aequo), Fontana di Trevi (2018; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor, premiul Radio România Cultural, Premiul Observatorului Cultural, Premiul Scriitorul Anului, Premiul Agenției de Carte), Voci la distanță (2022; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor) – și prozele ei scurte – Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979), Vară-primăvară (1989), Gara de Est (2008) – au fost traduse în 18 limbi și elogiate de critica internațională. Publicistică: Obsesia politicii (interviuri, 1995), Cele două Românii (eseuri, 2001). Traduceri: Jean-Yves Potel, Disparițiile Annei Langfus (2016).
Foto autoare: Cătălina Flămânzeanu
