„Certitudinea c-am să fiu scriitoare m-a fulgerat pe la vreo nouă-zece ani, într-o dimineață, când întindeam cuvertura peste patul din dormitorul părinților: de fapt, era singura noastră cameră, eu și fratele meu stăteam într-un antreu de trecere. Făcutul paturilor era o responsabilitate domestică plicticoasă și, ca s-o îndur, șopocăiam, ca un robot, poezii, de obicei antumele lui Eminescu, pe care le știam pe dinafară. Tata observase că am memorie foarte bună și mă antrenase ca recitatoare de mică. Firește că în timpul ăsta mă gândeam la altceva. «Anunțul» că voi fi scriitoare nu era o dorință a mea și cu atât mai puțin un proiect al familiei. A fost doar fulgerul unei presimțiri, un fel de prezicere care a dispărut, fără urmă, la fel de neașteptat cum apăruse. Dar, de-a lungul vieții, am tot fugit de această meserie care m-a prins definitiv doar când n-am mai avut cum, unde evada.” (Gabriela Adameșteanu)
Prozatoare, jurnalistă și traducătoare, Gabriela ADAMEȘTEANU a condus, între 1991 și 2005, săptămânalul politic, social și cultural independent 22, iar apoi suplimentul lui, Bucureștiul Cultural (până în 2013). Vicepreședintă (2000-2004) și președintă (2004-2006) a Centrului PEN Român. Distinsă cu ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres al guvernului francez. Constant reeditate, romanele ei – Drumul egal al fiecărei zile (1975; Premiul Academiei, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor), Dimineață pierdută (1984; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor), Întâlnirea (2003, 2007; Premiul Ziarului de Iași, ex aequo, Premiul revistei Ateneu), Provizorat (2010; Premiul pentru proză al Observatorului Cultural, ex aequo), Fontana di Trevi (2018; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor, premiul Radio România Cultural, Premiul Observatorului Cultural, Premiul Scriitorul Anului, Premiul Agenției de Carte), Voci la distanță (2022; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor) – și prozele ei scurte – Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979), Vară-primăvară (1989), Gara de Est (2008) – au fost traduse în 18 limbi și elogiate de critica internațională. Publicistică: Obsesia politicii (interviuri, 1995), Cele două Românii (eseuri, 2001). Traduceri: Jean-Yves Potel, Disparițiile Annei Langfus (2016).
Foto autoare: Cătălina Flămânzeanu
