Traducere din limba germană de Dana-Mina Verescu
„Trebuie să existe o viață și dincolo de Africa”, își spune Corinne Hofmann după ce își încheie ultima lectură în fața unui public entuziasmat. Dar, orice ar face și orice altă parte a lumii ar vizita, gândul îi zboară mereu la Africa. Așa că, atunci când dă într-o revistă peste un anunț prin care un aventurier își caută partener pentru o drumeție pe continentul african, Corinne o ia ca pe un semn că e momentul să se întoarcă. Și o face în forță, printr-o expediție de sute de kilometri prin deșertul Namibiei, unde ia contact cu populația himba, unul din ultimele triburi seminomade din regiune. Această experiență istovitoare nu este însă suficientă pentru a-i astâmpăra dorul de Africa și, câteva luni mai târziu, Corinne face o călătorie în Kenya, vizitând mahalale și consemnând poveștile de viață ale oamenilor extraordinari de acolo, care continuă să lupte și să spere în ciuda condițiilor dificile. Aceste povești și o scrisoare înduioșătoare de la familia ei africană sunt cele care o conving în sfârșit pe Napirai, fiica autoarei, să-și întâlnească tatăl. Ultima parte a cărții descrie reîntoarcerea celor două acolo unde a început totul și primirea lor caldă în sânul comunității din Barsaloi, unde Napirai are ocazia să-și descopere rădăcinile, iar Corinne își reînnoiește legăturile cu a doua ei casă.
Corinne HOFMANN s-a născut în 1960 în cantonul elvețian Thurgau. La 21 de ani își începe propria afacere, pe care o conduce cu succes până în 1987, când se mută în Kenya după ce îl cunoaște pe Lketinga, un războinic masai de care se îndrăgostește. Devine cunoscută după întoarcerea în Elveția, odată cu cartea Die weiße Massai (Îndrăgostită de un masai, 1998; Polirom, 2024), care cuprinde memoriile sale despre perioada petrecută în Kenya și care a devenit un bestseller internațional tradus în numeroase limbi. Acesteia i-au mai urmat Zurück aus Afrika (Adio, Africa, 2003; Polirom, 2025), Wiedersehen in Barsaloi (Revedere în Barsaloi, 2005) și Afrika, meine Passion (Africa, dragostea mea, 2011).
