Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
in Ramuri, nr. 5
Mărturie carcerală şi mărturisire de credinţă, Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt a fost şi a rămas o lectură formatoare pentru cei preocupaţi de tema condiţiei umane. Cartea nu prezintă numai traseul unei convertiri religioase, al unei experienţe iniţiatice exemplare, ci oferă şi o pedagogie existenţială a rezistenţei omului în lume (în particular, într-o lume-închisoare).
Citeste mai multîn Convorbiri literare, nr. 5
Meserii nerecomandate femeilor se configurează ca o construcție narativă stratificată, unde biograficul, istoricul și reflexivul se întrepătrund într-un discurs unitar, deși tensionat. Evoluția Gabrielei Adameșteanu rezultă dintr-o triplă tensiune: între identitatea feminină și constrângerile patriarhale, între individ și presiunea istoriei traumatice, și între viață și literatură. Pentru prozatoare, scrisul se impune ca formă de înțelegere existențială și supraviețuire simbolică, prin care experiența este reinterpretată critic. Literatura rămâne astfel un univers privilegiat în care ambiguitatea existenței este asumată, ordonată și transformată în sens, fără a fi vreodată pe deplin epuizată. Volumul depășește simpla recuperare memorialistică și oferă o lecție de probitate față de propriul trecut. Gabriela Adameșteanu invită cititorul la un exercițiu de luciditate, demonstrând că adevărul rămâne un proces continuu de interogație și un refuz al amneziei.
Citeste mai multîn revista Ateneu
Cu Îngerii de bronz (Polirom, 2026), Angela Martin închide seria dedicată Banatului, rotunjind imaginea unei lumi surprinse pe parcursul unui veac (de singurătate), prin intermediul mai multor generații. Piesa finală a unui triptic din care fac parte Valentina și Cartea lui Cezar, recentul roman îi are în primplan pe medicul Cezar Grozescu, ajuns la vârsta senectuții, și pe copiii acestuia, Lori și Liesl. (...) adevărata miză a cărții (și a seriei) este de natură lirică. Mai mult decât o cronică de familie, Îngerii de bronz se dovedește un subtil poem al amintirii, dominat de gândul irepresibil al trecerii și de sentimentul unei deșertăciuni atotstăpânitoare. Un memento infuzat de melancolie, fiindcă semnele degradării se arată pretutindeni.
Citeste mai multÎn Revista Ateneu, nr. 5
și fumul se ridica la cer (Polirom, 2026) continuă explorarea ficțională a trecutului, acoperind aproape un secol dintr-o istorie tulbure, la care autorul se raportează fără pretenții de exhaustivitate, zăbovind asupra unor destine individuale, din suprapunerea cărora iese o imagine vie, nefardată, a unor epoci tratate adesea superficial. Iar dramele unor oameni striviți de schimbări brutale, care confirmă zisa cronicarului că „nu sunt vremurile supt om, ci bietul om sub vremuri”. În felul acesta, Bogdan Crețu prelungește investigația începută în Mai puțin decât dragostea (Polirom, 2023), recurgând, din nou, la formula romanului pluristratificat, pe mai multe voci. (...) Dincolo de cronica de familie, Bogdan Crețu se dovedește atent la fundal, construind un bestiar ficțional populat de tipuri balzaciene, ușor recognoscibile astăzi.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 5
Traducerea unui asemenea volum nu poate fi înțeleasă ca simplu transfer lexical. Salman Rushdie solicită traducătorului o mobilitate rară: treceri rapide de la farsă la metafizică, de la oralitate la alegorie, de la satiră culturală la reflecție politică, de la joc de nume la meditație asupra morții. Cuvintele lui sunt adesea încărcate etimologic, cultural, sonor, iar fraza lui poate fi deopotrivă exuberantă și tăioasă. Dana Crăciun, care îl traduce pe Rushdie de decenii, aduce în română cu un har neobosit energia verbală a povestirilor, amestecul de exces și precizie, de inteligență ludică și presimțire a dezastrului. A-l traduce pe Rushdie înseamnă a păstra vie instabilitatea lui controlată. Ceasul al unsprezecelea este, astfel, un volum al sfârșiturilor multiple, dar și al ultimelor intensități. Salman Rushdie scrie ca și cum lumea ar mai avea foarte puțin timp, dar destul cât să spună încă o poveste, să mai inventeze un nume, să mai lase o voce să se audă.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 5
Scriitori precum Margaret Atwood, autoarea prefeței, și Pascal Bruckner au elogiat valoarea documentară a cărții. Jurnalul, chiar dacă neterminat, înseamnă mai mult de atât. În conflictele armate sofisticate de astăzi, dar unde, în mod paradoxal, nu există învingători și învinși, pentru că, așa cum observa istoricul militar Peter Young, ambițiile naționaliste și progresul tehnologic fulminant au făcut, după 1945, câștigarea războaielor la fel de costisitoare ca pierderea lor, Femei în război marchează și o încercare curajoasă artistic de a învinge limbajul tehnocrat al lumii noastre – numere mari, statistici, acronime, rapoarte reci, terminologie juridică, retorică propagandistică –, prin crearea unui nou discurs umanist. Unul aparent frugal în expresie și cu multe imagini, ca pentru oamenii grăbiți de pe rețele sociale, dar străbătut de compasiune autentică și de speranța că, până la urmă, între pistolul negru și ținuta lejeră de vară, vom avea înțelepciunea să o alegem pe cea de‑a doua.
Citeste mai mult
Filip Florian, Media aritmetică. Lansare de carte la București
Pe 18 și 22 iunie, Filip Florian se va întâlni cu cititorii din București, cu prilejul lansării romanului Media aritmetică, apărut de curând în colecția „Fiction LTD” a Editurii Polirom. Mai jos, programul evenimentelor:
Citeste mai mult
Întâlnire cu cititorii & sesiune de autografe: Gabriela Adameșteanu, Vremuri fără răbdare
Miercuri, 10 iunie, ora 19.00, la librăria Cărturești Verona (Str. Arthur Verona, nr. 13-15, București), va avea loc lansarea volumului Vremuri fără răbdare de Gabriela Adameșteanu, recent apărut în „Seria de autor Gabriela Adameșteanu” a Editurii Polirom.
Citeste mai multÎn SWEDISH JOURNAL OF ROMANIAN STUDIES, Vol. 9 No 1
În căutarea românului perfect reprezintă atât o contribuție științifică de valoare, cât și un instrument educațional și civic esențial. Cartea îndeamnă societatea românească să confrunte aspectele incomode ale propriului trecut, să demitizeze obsesiile naționale persistente legate de puritate etnică și excepționalism biologic și să prevină repetarea abuzurilor istorice." (Alina Bako, Swedish Journal of Romanian Studies, 2026)
Citeste mai multîn En attendant Nadeau, nr. 245
O mare voce a literaturii europene, Gabriela Adameșteanu publică Întâlnirea, roman scris în România în timpul lui Ceaușescu și remaniat parțial mai apoi. Ea abordează problema fundamentală a comunicării într-o societate aflată sub un regim totalitar. Cum poți să stabilești legături cu membrii familiei sau cu alți români, emigrați sau exilați? Ce faci atunci când întâlnirile cu ei sunt urmărite de Securitate?Traian Manu vine în România sperând să o revadă pe femeia de care a fost îndrăgostit și să-și întâlnească rudele. Dar nimic nu e așa cum se așteaptă el. Vizita lui este întunecată și dureroasă, pentru că întâlnirile autentice nu sunt cu putință. În spatele acestei imposibilități Gabriela Adameșteanu plasează două lumi străine una de alta – și pe cei care le supraveghează.
Citeste mai mult