Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Orizont, nr. 8
Cu Efectul Caligari, Dora Pavel își reafirmă versatilitatea și teza că melancolia poate fi carburant creativ. Romanul îmbină erudiția cu un simț acut al tensiunii interioare, creând o atmosferă densă, uneori asfixiantă, unde fraza clinică și lirismul somatic coexistă. Prin montajul observațiilor clinice, pulsul gotic și inevitabila „o și mai convingătoare irealitate”, cartea vorbește despre fragilitatea graniței dintre nebunie și performanță artistică. Rezultatul e o proză întunecată și strălucitoare, capabilă să seducă asemeni doctorului Caligari și, totodată, să înlăture orice așteptare a certitudinilor.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1270
Reflecțiile despre ghilotină ale lui Camus au fost incluse ca text independent în ediția Opere complete (volumul IV de la Gallimard, 2008), de unde a fost preluat și în ediția de față. Marina Vazaca dixit. Textul propriu-zis reia o poveste – cam sinistră – a tatălui său. (Pe care nu l-a cunoscut, dar Albert Camus mereu a fost obsedat de relațiile lui cu membrii familiei. Bunica, mama, tatăl ucis în Primul Război Mondial, un unchi de care a fost atașat devin personaje bine conturate în diversele proze și articole destule cu iz autobiografic.) (...) O lecție de umanism, am putea conchide. Abia aștept să apară corespondența cu María Casares.
Citeste mai multîn Dilema
În cele 34 de povestiri ale volumului Toți bărbații din viața mea, suferințele, bolile, singurătatea, înstrăinarea, ratarea și dezamăgirile afective trec acum pe seama unor eroi îmbătrâniți (majoritatea bărbați în pragul pensiei sau imediat după), care, la 60 plus, se lamentează de toți și de toate. Mare parte dintre ei sunt resemnați cu vârsta și neajunsurile ei, o resemnare malignă, neagră, ontofagă. Trecând peste neajunsuri, alții caută să se salveze cumva, oricum ar fi, din rutina unei vieți gata să se prăbușească definitiv din toate punctele de vedere (scriu piese nebăgate-n seamă de nici un regizor, citesc cărți „serioase”, fac sport, merg la spectacole de teatru, văd filme, fac planuri de călătorie, învață limbi străine, caută job-uri accesibile).
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Greu de încadrat, glisând între comedie neagră și explorare suprarealistă, microromanul lui Saou Ichikawa oferă o experiență de lectură greu de uitat, un fel de terapie prin expunere la contextele inconfortabile dincolo de care se află încercările de asumare în concret a demnității umane.
Citeste mai multîn revista 22
Ce a rămas din tot ce a fost creează un val imens de emoție. Oricât ai fi citit mărturii ale unor femei deținute politic, de la Lena Constante la Oana Orlea, mărturisirile Ninei Moica sunt speciale. Solicitată să vorbească despre ea, Nina Moica le evocă imediat pe colegele ei de detenție, retrezindu-le astfel la viață. (…) Cartea editată de Alin Mureșan și de Clara Mareș este o recuperare excepțională a unei pagini din trecutul comunist care încă ne bântuie, chiar mai mult acum, o rememorare (în lipsa dreptății) a suferințelor celor care nu au îmbrățișat regimul comunist.
Citeste mai multîn România literară, nr. 38/2025
Mai pronunțat bășcălios decât în Cum reușești, viața mea (Polirom, 2024), tonul din Dulce și ieftin (Editura Polirom, 2025) a lui Dan Sociu continuă jocul degajat cu distincția amicului său Schiller, între poezia naivă și cea sentimentală. Deși tentația încadrării sale într-o categorie – program sau crez – există, și se manifestă mai ales în ceea ce privește marota poeziei naive, Sociu e atras de zvâc și momentan la fel cum e de cocoașa sisifică a Tradiției literare. Au fost dintotdeauna prezenți și recalibrați (adică interpretați) la Sociu și Bacovia, și Emil Brumaru, și Bacovia, și oniriștii.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 8
În cel mai recent volum de proză scurtă al său Filme româneşti (Iaşi, Polirom, 2024, 151 p.), Dan Sociu campează într-un registru mai radical, unul sarcastic, în care ironia şi autoironia, mărci obişnuite ale scrisului său, trec în grotesc şi macabru. Autorul simte că schimbarea de ton necesită un disclaimer. Cititorul e înştiinţat că naratorul e unul impersonal, deghizat, nu e Dan Sociu, ci o mască, un soi de bufon/nebun, pe modelul rolurilor arlechineşti din cetele de căluşari: „textele de aici sunt scrise de o Proastă, de un Mut”, adică de un personaj „aflat mereu în afara ierarhiilor sau a regulilor”, care e agresiv, caustic, dar păstrat în scenariu, căci necesar. E o convenţie care-i permite autorului să atingă şi acutele turpitudinii şi trivialităţii omeneşti.
Citeste mai multpe alecart.ro
Prietenii mei e un roman despre dezrădăcinare și exil. Despre traumă și construirea unei identități peticite, de care te agăți cu disperare. Printre străini. Nemaiștiind cu adevărat cine ești. Tânjind după casa în care ai crescut, după familia ta, după țara ta, după limba ta. Fugind de ele. Mai întâi ca să-i protejezi pe ai tăi și să fii sigur că rămâi în viață, apoi fiindcă simți că nu te poți întoarce fără a trăi din nou pierderea. De data aceasta a ceea ce ai ajuns să fii. Dorind să fii acceptat, să poți să ai cu adevărat o viață, nu doar să fugi de ceva și să te ascunzi. Nereușind niciodată pe deplin.
Citeste mai multîn România literară, nr. 38/2025
Al patrulea roman al Laviniei Braniște, Camping, aduce în discuție un subiect specific societății postdecembriste: migrația și efectele fenomenului asupra emigranților și familiilor acestora. Firul narativ urmărește ultimele luni, înainte de pensionare, petrecute de Sofia în Spania, în campingul El Titi, unde lucrează pe un post de recepționeră și locuiește într-o rulotă deteriorată. Vizita fiului ei, Robert (24 ani), confesiunea acestuia că pierduse apartamentul cumpărat de femeie cu banii economisiți în străinătate și gândul revenirii într-o țară din care cu douăzeci de ani în urmă fusese alungată din cauze afectiv disfuncționale, o fac pe Sofia să reflecteze asupra propriei vieți. (…) Prin Camping, Lavinia Braniște arată că omul postdecembrist este captiv în spirala istoriei, a determinismului socio-economic și al propriilor alegeri pripite.
Citeste mai mult