Al patrulea roman al Laviniei Braniște, Camping, aduce în discuție un subiect specific societății postdecembriste: migrația și efectele fenomenului asupra emigranților și familiilor acestora. Firul narativ urmărește ultimele luni, înainte de pensionare, petrecute de Sofia în Spania, în campingul El Titi, unde lucrează pe un post de recepționeră și locuiește într-o rulotă deteriorată. Vizita fiului ei, Robert (24 ani), confesiunea acestuia că pierduse apartamentul cumpărat de femeie cu banii economisiți în străinătate și gândul revenirii într-o țară din care cu douăzeci de ani în urmă fusese alungată din cauze afectiv disfuncționale, o fac pe Sofia să reflecteze asupra propriei vieți. (…) Prin Camping, Lavinia Braniște arată că omul postdecembrist este captiv în spirala istoriei, a determinismului socio-economic și al propriilor alegeri pripite.
