Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe nesemnate.ro
Mi-a plăcut cartea Emiliei Faur, Viața e a mea (ed. Polirom, 2023). Un fir narativ (voit?) încâlcit, ușor solicitant, un stil articulat, susținut, un subiect actual presărat cu ceva mister (există o abordare polițistă), cu dialoguri bine scrise și bine dozate, cu emoții și trăiri feminine. Finalul devine feminist și trist și asta este bine, căci închide cartea cum trebuie. Mi-a plăcut în mod special faptul că am avut ocazia de a plonja în psihologia unei tinere mame. Au fost zone destule din carte care m-au pus pe gânduri și m-au făcut să las anumite prejudecăți în urmă. Mi-ar fi prins bine lectura acum ceva ani, când aveam copiii mici.
Citeste mai multîn România literară, nr. 8/2025
Împins de inspirație, optimist sau inconștient – subliniază în Postfață – reușește să unească cele două fire narative printr-o soluție ingenioasă, stranie, care transformă Orașul și zidurile sale incerte într-un roman halucinant, în care se îmbină realismul prozei deja clasice a unei Japonii occidentalizate cu fantasticul unui spațiu greu de caracterizat prin alt termen decât prin ucronie, deși nici măcar acest termen nu este suficient, pentru că s-a extins înțelesul de istorie alternativă, contrafactuală. În fond, ceea ce propune Murakami este ucronie pură, plecând de la înțelesul prim al termenului, privitor la absența timpului.
Citeste mai multîn România literară, nr. 9/2025
Anii romantici este o carte confesivă de mare diversitate tematică și evenimențială, covârșitoare pentru un cititor neavizat.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 12/2024
Ce văd păsările (Polirom, 2024) este debutul în volum al Iuliei Gherasim și reunește 14 texte de proză scurtă în care sunt concentrate microuniversuri ridicate pe un fundament reflexiv și personal. Textele au un ritm bun, ironie și umor, calități care dovedesc că Iulia Gherasim e un autor matur, nu urmărește să obțină efecte gratuite, e un autor care construiește minuțios și nu prea lasă nimic la voia întâmplării.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 2 (417)
Neoprindu-se la acumularea strictă a informaţiei, cartea are câteva scene de veritabil roman, între care se remarcă după-amiezile petrecute de Victor, adolescentul rebel, la sicriul de sticlă al Iuliei Hasdeu, evocarea printr-un personaj-reflector al doliului bătrânului tată, Bogdan Petriceicu Hasdeu, scenele de plâns şi îndoială din cimitirul Bellu, de la mormântul intitulat Poema. O altă scenă senzaţională este bătaia dintre André Breton şi Tristan Tzara, din 1924, în care Breton calcă satisfăcut pe faimosul monoclu al lui Tzara, un fel aparte de enucleare, adevăratul leit-motiv al biografiei lui Brauner.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 2 (417)
Cartea lui Ştefan Agopian, Scriitor în comunism (nişte amintiri), a apărut anul trecut la Polirom în ediţia a doua, revăzută (360 de pagini). E o cronică a propriei existenţe şi a epocii, scrisă în stil sprinţar, polemic, rafinat şi colocvial. Cert este că Agopian ştie cum se scrie o poveste, ştie ce şi cât să spună, într-un dozaj minuţios de bârfă, picanterie, impudoare şi pitoresc, literaturizând scene, personaje şi întâmplări, din care se reliefează tema centrală a acestor pagini de Bildungsroman: conturarea dorinţei şi vocaţiei de a fi scriitor, prin răbdare, hazard sau oameni care au favorizat împlinirea idealului creator.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 2 (417)
Regii gunoaielor are (dez)avantajul de a veni la 35 de ani de la dezgheţ: prea târziu pentru a nu fi o serie de fresce întreţesute epic, în care remake-urile mimează imediateţea prin excesul scenelor, luciditatea regiei narative, barbaria personajelor şi cancerul moral din care rezultă şi rămân rugina unei ţări şi remeneul mereu moralei Rux.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 2 (417)
Sunt multe elemente de noutate şi sintagme fericite care se justifică din punct de vedere al metodologiei şi concepţiei generale precum variabile, relaţii între culte, dilema sau diferenţa dintre germanofobie şi filogermanism. Metodologia aplicată şi suportul teoretic amplu, clar şi modern contribuie la realizarea unei lucrări de anvergură, necesară, utilă şi neîndoielnic generatoare de profit cultural, de neocolit pentru cercetări viitoare.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 2 (1714)
Un triunghi feminin multigenerațional, cuprins în rama unei Românii mobile (comunistă, nouăzecistă, contemporană), brumat de tristețe, ca de aburul unui păcat familial. Hotarele temporale largi ale romanului Să spui sau să nu spui al Hannei Bota (Editura Polirom, 2024) fac, inevitabil, ca secretomania eroinelor sale să se irige din surse multiple: din suspiciunea colectivă, încetățenită de Sistemul defunct, din teama de respingere, în lumea în care „oamenii sunt mai specialiști în viața celorlalți”, dintr-o obișnuință toxică, inoculată în anii copilăriei.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 2 (1714)
Scriitoarea are auz, văz și unelte ale consemnării pentru toți și toate cele ce-i atrag atenția. Agregă cu fler și stil trăiri și dileme familiare, fără a cădea în păcatele populist-exhibiționiste ale mediilor glossy ori sociale. Dimpotrivă, protagoniștii se confesează rar, călătoriile și reveriile sunt mai degrabă interioare ori tardive și incomplete. În marile mirări și micile nesiguranțe, în stările de tranziție sufletească sau trupească, cu însoțitori sau spectatori de pe margine, cu toții stau siguri în fața provocărilor. Până la urmă, pe noi ne va salva c(in)eva? Rămâne de văzut. Scrisul și talentul Anei Maria Sandu sunt certitudini.
Citeste mai mult