Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
Recomandările săptămânii: 10 cele mai recente titluri semnate de autori români, în ediție de buzunar
Polirom îți recomandă 10 cele mai recente titluri semnate de autori români în „TOP 10+”, o colecție dedicată bestsellerelor și capodoperelor literaturii de pretutindeni, în ediție de buzunar. Aceste 10 volume fac parte din campania „700 de titluri publicate în TOP 10+”, care oferă 40% reducere la toate edițiile de buzunar disponibile pe www.polirom.ro. Campania este activă până pe 4 octombrie 2024.
Citeste mai multpe ciobanuldeazi.home.blog
Mi-a plăcut adaptarea, și chiar dacă eu nu am citit originalul ca să pot face o comparație pertinentă, am regăsit un șir fluid de întâmplări și replici. Nu am simțit vreo stângăcie din partea lui Fred Fordham, în niciun punct, astfel că pentru câteva ore am privit cu amărăciune înspre lumea anilor ’30, când rasismul avea o forță covârșitoare. Bine, rasismul nu a dispărut niciodată, dar ce se întâmpla în urmă cu o sută de ani în America este de o intensitate tulburătoare. O astfel de carte aduce la lumină prejudecățile și încearcă să schimbe puțin mentalitatea oamenilor, că doar toți suntem la fel și ar trebui să fim tratați ca egali. Recomand adaptarea grafică tinerilor, este o bună modalitate de a cunoaște povestea celebră a lui Harper Lee, dar și adulților, aceștia putând (re)descoperi o mică parte din istoria Americii moderne.
Citeste mai multBlogul unei cititoare de cursă lungă, pe Facebook
Un volum ce adună mai multe articole scrise de David Grossman de-a lungul timpului despre conflictul israeliano-palestinian și care îl pune în context (istoric, social, politic) încercând să nu fie părtinitor, ci doar uman.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1226
Sofi Oksanen este o scriitoare a cărei familie s-a refugiat din Estonia ocupată de sovietici și căreia îi pasă de lumea în care trăiește. Nu face doar literatură ca destui alții, ci este și o conștiință a vremurilor în care i-a fost dat să trăiască. Este estoniancă prin naștere și finlandeză prin educație, o voce a conștiinței civice europene. Nu sunt doar vorbe. Ce și despre cine scrie Oksanen nu sunt simplă literatură, ci o profundă luare aminte despre soarta femeilor în această lume în care un autocrat precum Putin își poate permite orice. Și nu se dă în lături de la nimic. Exemplele, multe dintre ele povestiri nonfiction, sunt copleșitoare. Greu de suportat la lectură. De două ori în același râu apare în 2023 și acoperă o arie extrem de sensibilă a lumii contemporane.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1226
Cu un stil elegant şi precis, Papini se deschide ȋn faţa cititorului fără să ascundă sentimentele profunde de care este cuprins. (…) Atunci când ultima speranță este distrusă, când Papini a devenit „un om sfârşit”, şi cititorul nu își mai poate imagina o cale de ieșire din acele chinuri sufletești care, pe parcursul lecturii, au început să-l apese şi pe el, reîntoarcerea la rădăcini şi la ţara maternă se dovedește a fi leacul suprem. „Orice-aș face, sunt un om născut ȋn Toscana, între toscani, între priveliști şi valori toscane, […] înțeleg cerul acesta nespus de frumos chiar şi atunci când e urât.” După atâta suferință şi atâtea contradicții, doar simplitatea peisajului şi atmosfera pământurilor strămoșești pot să pună viaţa ȋn perspectivă şi să ofere liniștea.
Citeste mai multîn Matca literară
După standardele mele, am scris Crossroads foarte încet, o pagină pe zi, pentru că fiecare frază era inventată, personajele sunt inventate din cap până-n picioare. Nu știam ce anume o să gândească sau o să facă niciunul dintre personaje. Încercam ceva, apoi îmi dădeam seama că nu e bine, așa că încercam altceva. Reciteam fraza, apoi îmi spuneam: „Da, sună bine. În regulă. Să trecem la următoarea frază.” Scrisul este un meșteșug în același mod în care este și tâmplăria. Încerci să asamblezi ceva cu foarte, foarte mare atenție.
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
La gunoi, volumul despre care scriu aici, e împărțit schematic în două teme, ambele funcționând sub semnul trăitului de care vorbeam mai sus: prima temă e a relației cu mama și se prelungește la final în doliu, a doua e o temă recurentă care leagă consumul de droguri și alcoolismul de un soi de destin de damnat al personajului narator. În secțiunea centrală, cea legată de droguri, avem un soi de mini-bildungsroman a cărui apoteoză e abstinența, stare la care personajul nostru ajunge prin boală, dar și printr-un fel de iluminare care vine treptat și se instalează ca o permanență în spirit.
Citeste mai multîn România literară, nr. 37/2024
Deși este un volum la temperatura camerei, care intră într-un tipar specific pentru direcțiile adoptate de către Sociu, acesta din urmă reușește și în acest caz să-și păstreze un tonus inconfundabil, oferind câteva mostre de text ce merită atenție deplină.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Textele au un ritm bun, iar reușita o asigură întretăierea de planuri și dimensiuni/stări/atitudini: ironia, umorul, misterul, incompatibilitatea, însingurarea, resemnarea, duioșia, dezamăgirea. Iulia Gherasim e un autor matur, nu urmărește să obțină efecte gratuite, deși construiește minuțios, nu prea lasă nimic la voia întâmplării. Îi ies (mult) mai bine prozele la persoana întâi, acolo autoarea e mai rapidă și mai cool, un coolness dat de detașarea ironică de sine (avem realism, confesiune și voce narativă cu o perspectivă smart, cu observații inteligente).
Citeste mai multpe agentiadecarte.ro
Atâta vă spun: e cea mai frumoasă carte a lui Bogdan Răileanu. Frumoasă, adică: bine scrisă, mizantroapă, fină, clară și întunecoasă. Pornind de la titlul povestirii, am tras concluzia, alături de autor, că e tare Dostoievski, cum altfel?, dar viața se întinde mult mai departe, până și-n gaură de șarpe.
Citeste mai mult