Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Ramuri, nr. 7/2025
Vârsta târzie este un roman de o mare profunzime, în care Bernhard Schlink a meditat pe tema fragilităţii şi efemerităţii condiţiei umane, într-un stil deloc patetic, ci echilibrat şi sobru. Poezia elegiacă a trecerii este tandră, simplă şi demnă, fără lamentaţii, aşa cum era personalitatea lui Martin, eroul care a reuşit să-i dea morţii o formă potrivită cu viaţa sa.
Citeste mai multîn Cațavencii
Romanul, balzacian în prima parte, o ia pe cărările abrupte ale naturalismului în cea de-a doua. Dar ca în toate romanele-foileton de succes în care un sfârșit fericit e mai important decât senzația cititorului că autorul forțează nota, și în Fabrica povestea se termină cu bine. Adică, deși războiul nu s-a sfârșit, autoarea își aduce cu bine personajele la țărmul unei regăsiri fericite între doi frați vitregi care ajunseseră să se urască, mai mult ea decât el, dar care – ce să vezi! – își dau seama cât de mult țin unul la celălalt, fără să-i bântuie dorințe incestuoase. Asta după happy-end-ul unei iubiri reîncălzite după mai mult de douăzeci de ani, ca un triumf al brânzei de Olanda preparate după metode moderne.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1265
O carte la care am ajuns cumva întâmplător m-a impresionat profund. Am tot meditat, cu amărăciune și nu puține crispări, pe marginea ei. Așa a fost? O tragedie de asemenea amploare despre care nu știm mai nimic? Atât de mult pot decădea oamenii, ceea ce numim prea lesne civilizație? Multe de spus. Și mai multe de tăcut. Sau cum să formulăm despre un volum alcătuit din mărturii directe, documente de arhivă, amintiri individuale și de familie, subtile analize întinse pe mai multe generații, comentariile altora și ale unei voci auctoriale care combină abil toate acestea întru-un text unitar pus sub genericul Transnistria. Istoria unei familii între Est și Vest. 1941-1981 (Editura Polirom, 2025, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu a originalului Géographie des ténèbres: Bucarest-Transnistrie-Odessa 1941-1981, apărută la prestigioasa editură franceză Arthème Fayard în 2024).O carte la care am ajuns cumva întâmplător m-a impresionat profund. Am tot meditat, cu amărăciune și nu puține crispări, pe marginea ei. Așa a fost? O tragedie de asemenea amploare despre care nu știm mai nimic? Atât de mult pot decădea oamenii, ceea ce numim prea lesne civilizație? Multe de spus. Și mai multe de tăcut. Sau cum să formulăm despre un volum alcătuit din mărturii directe, documente de arhivă, amintiri individuale și de familie, subtile analize întinse pe mai multe generații, comentariile altora și ale unei voci auctoriale care combină abil toate acestea întru-un text unitar pus sub genericul Transnistria. Istoria unei familii între Est și Vest. 1941-1981 (Editura Polirom, 2025, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu a originalului Géographie des ténèbres: Bucarest-Transnistrie-Odessa 1941-1981, apărută la prestigioasa editură franceză Arthème Fayard în 2024).
Citeste mai multpe contributors.ro
Selma Van den Perre, autoarea bestsellerului internațional Numele meu este Selma, apărut în anul 2025 la editura ieșeană Polirom, în traducerea românească a Alexei Stoicescu, nu este nicidecum ceea ce se cheamă o scriitoare profesionistă. Are acum venerabila vârstă de 102 ani, iar volumul purtând subtitlul Povestea extraordinară a unei supraviețuitoare a lagărului de concentrare de la Ravensbrück a fost scris când autoarea depășise de multă vreme 90 de ani.
Citeste mai multpe fictiunea.ro
Ceea ce face cu adevărat ca acest roman să merite lectura pentru un ochi avizat nu este neapărat povestea în sine, migrația ca eșec personal și social care a mai fost spusă, ci felul în care autoarea configurează universul diasporei. Braniște demască prin poveștile din jurul Sofiei mecanismele generării profitului pe spinarea migrației est-europene. Se prolifează o întreagă economie subterană în jurul posturilor de muncă prost plătite: locuri de muncă precarizate, plăți la negru, intermedieri dubioase și o industrie informală care se hrănește cu vulnerabilitatea celor plecați ”la mai bin”. Veridicitatea se sprijină pe inserțiile textuale care, juxtapuse fragmentelor culese din mediul online, dau senzația unor mărturii trăite.
Citeste mai multîn revista Orizont
Stilistic, cartea se hrănește din oralitate: fraze scurte, ritm alert, interogații care sparg melancolia compun un monolog interior în care realul și retrospectiva se împletesc. Aluziile la tumultul vienez, la societățile secrete europene sau la agitata viață intelectuală românească creează un fundal documentar dens, dar există suficient decupaj încât narațiunea să nu dobândească un efect sufocant.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Apărut în 2021 și tradus în română în 2022, Dependenți de mâncare dezvăluie modul în care alimentele, în unele cazuri, pot fi chiar mai adictive decât alcoolul, țigările și drogurile. În ce măsură sunt deciziile pe care le luăm în privința mâncării în controlul nostru? Iată una dintre întrebările la care încearcă să răspundă Michael Moss în acest volum ce ne dezvăluie modul în care industria alimentelor procesate încearcă nu doar să ascundă dependența pe care o pot crea anumite alimente, dar și să exploateze cât de mult cu putință acest lucru. O relatare captivantă despre cum marile companii producătoare de alimente și laboratoarele de chimie alimentară au creat numeroși aditivi și apelează la tot felul de subterfugii comerciale cu scopul de a ne face tot mai dependenți de produsele lor.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Cod 612 este genul de roman care te prinde nu prin greutate intelectuală, ci prin jocul fin dintre nostalgie, mister și omagiu literar. Michel Bussi nu a scris o carte care să reinventeze roata, dar a reușit să creeze o combinație delicioasă de mister literar, reverie și realitate istorică - perfectă pentru o vacanță în care vrei să citești „ceva bun, dar nu greu”.
Citeste mai multîn România literară, nr. 30-31
Scris sub forma unei spovedanii, un monolog adresat in articulo mortis unui preot, un părinte care nu comunică verbal, dar ale cărui replici nonverbale au uneori ecou în destăinuirile personajului principal, romanțul înfățișează un Maiorescu scandalos, așa cum Eminescu din romanele lui E. Lovinescu va fi părut unor contemporani; „Am alergat toată viața după iubire” spune cel care se confesează, sub forma unui posibil motto ce justifică înțelegerile personajului cu matroanele caselor de toleranță, amenajarea „ușiței discrete” de la biroul ministerial, pe care intrau „când și când, profesoarele venite să mă vadă sau să-mi ceară vreo favoare”.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1264
Portughezului José Saramago (1922-2010, Premiul Nobel pentru Literatură în 1998) îi mai apare într-o binevenită serie de autor volumul de proze scurte publicat în plină maturitate, în 1978, sub misteriosul generic Cvasiobiect (Editura Polirom, 2025, colecția Biblioteca Polirom, coordonată de Dan Croitoru – poate ar merita într-o bună zi să comentăm mai apăsat rolul și contribuția acestor coordonatori de colecții care ne țin, pe tăcute, racordați la multe cărți și autori care altfel n-ar fi ajuns la noi, ar fi fost accesibili mult mai greu sau deloc –, traducere din limba portugheză de Simina Popa). Sunt șase texte cu subiecte dintre cele mai stranii, ce mixează abil o perspectivă suprarealistă cu una tragicomică asupra unei realități în care ironia și bizareriile nu lipsesc.
Citeste mai mult