pe filmecartipasiuni.ro
Acaparant. Este cuvântul prin care poate fi descris cel mai bine romanul Neptun 83. Un roman care lucește straniu în peisajul literar autohton precum o bijuterie cu formă aparte. Romanul scris de Liviu Diamandi te extrage din propria versiune a realităţii stabile. Te învăluie precum vraja asociată unei zile de vară petrecută într-o vilă plină de boemi, cu vedere la mare, și te năucește asemenea unui păpușar ce se joacă abil cu așteptările tale, punându-ţi la îndoială tocmai modul în care tu îţi construiești logic lumea percepută, atunci când vrei să descoperi adevărul despre o crimă sau o dispariţie misterioasă.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
În fiecare povestire, personajele își desconspiră, întâmplător sau nu, punctul nevralgic, călcâiul lui Ahile, fondul emoțional, fluctuant și întunecat. Totodată conștientizează, într-un mod matur, acele situații care au condus la un eșec sau la o ruptură în viețile acestora. Dincolo de epiderma fragilității lor se regăsesc destule resurse de sensibilitate și uimire. (…) Personajele acestea nu epatează, nici nu se blamează pentru existența pe care o duc. Doar participă, cu o dezinvoltură spirituală, forjată la focurile unui umor de situație, sănătos, la spectacolul cotidianului. Fiecare protagonist se află sub hipnoza realității înconjurătoare și, sub acest aspect, apare naturalețea și firescul existenței lor la cumpăna dintre ficțiune și realitate.
Citeste mai multpe alecart.ro
Totul la Radu Vancu e trăire intensificată, reordonare a realului în jurul unei mântuitoare și deopotrivă zdrobitoare trăiri în care poezia/ literatura/ umanul/ strălucirea unei frumuseți supraumane făcute vizibile de mintea/ ochiul/ mâna/ creierul omului se poate opune barbariei. Totul e convingere că doar ea, literatura, unește, poate crea comunități și punți între oameni ce nu s-au văzut niciodată, între epoci și insule de teroare și de rostuire. Între spaima că realitatea există și convingerea că literatura e sistemul circulator al frumuseții se rostuiesc toate gândurile adunate în jurnal. Între fuga disperată de realitate și terifianta prezență a frumuseții pe care nu obosește să o caute.
Citeste mai multpe alecart.ro
Spațiul pe care îl construiește Olga Tokarczuk în acest roman e un amestec subtil, terifiant și aproape delirant de realitate și irealitate, în care ceea ce poate fi înțeles și ceea ce scapă rațiunii coexistă. Cititorul pătrunde într-o realitate care nu are o consistență omogenă, una în care pacienții sanatoriului vegheat de munți și de păduri sunt prinși ca între nisipuri mișcătoare, în care se ivesc mereu noi semne (și semnale) dintr-o alta, mai adâncă, tenebroasă. Există în Empuzion, ca și în alte romane ale Olgăi Tokarczuk, pulsiuni ale unor forțe iraționale, percepute ca ostile, manifestări ce scapă înțelegerii, care vin din credințe arhaice, din realități locale, din sălbăticia și natura primitivă a locului, din incapacitatea omului de a înțelege ceea ce este diferit de sine.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Romanul lui Tudor Ganea oferă un final deschis și un parcurs care nu dezamăgește. Stilul personal de scriere susține multiple speculații cu privire la elemente autobiografice, însă livrează în egală măsură întrebări legate de sensul stabilității în societatea contemporană. Romanul devine așadar frontul unei bătălii dintre principiile morale, cerințele corporatiste și conștiință. El oferă o lectură captivantă, prin stil și afect, care reușește să surprindă prin lejeritatea cu care ne livrează scene apăsătoare. Realist și personal, fluid și fragmentar totodată, romanul lui Tudor Ganea trezește cititorului interesul pentru literatura română contemporană.
Citeste mai multpe alecart.ro
Am întâlnit în scriitura lui George C. Dumitru ceva ce căutam de mult, dar nu reușisem niciodată până atunci să găsesc: realitatea contemporană, într-un roman. Nu un tărâm magic, nu un trecut distant, nu scene atemporale, ci un prezent privit tranșant de către Daniel.
Citeste mai multpe alecart.ro
Dur și uneori tulburător, romanul este un puzzle alcătuit din traume, suferință, curiozitate, iubire și arhicunoscutele probleme ale vârstei. (…) Micile întâmplări cotidiene sunt transpuse pe fondul traumelor și al pierderilor, ritmul și pulsul scriiturii variind, țesând o vastă broderie narativă.
Citeste mai multpe citestema.ro
În mare, este despre felul în care Rushdie a supravieţuit atacului din august 2022. Ce aş evidenţia acum este faptul că volumul nu e deloc încă unul menit să-l ţină pe scriitor sus în vânzări. Dimpotrivă, cartea are un mesaj puternic, al supravieţuitorului, şi arată o forţă incredibilă, nealterată.
Citeste mai multpe citestema.ro
Probabil cea mai bună carte a unui scriitor român pe care am citit-o în 2024. Multe proze care mi-au stârnit entuziasmul, pentru că au un firesc al povestirii pe care-l găseşti rar la alţi prozatori de azi. Ochi sensibili la detalii de cuplu şi la tot ce este semnificativ într-o relaţie. În acelaşi timp, senzaţia că povestea era deja acolo, scriitorul nefăcând altceva decât să o transpună pe hârtie. Un fel de magie scriitoricească.
Citeste mai multpe citestema.ro
E o carte despre care pot spune sigur că se întipărește pe retina cititorilor și se reține acolo aproape cu nerușinare. Un roman care pare să ne spună cât de distructivă poate fi dependența și trauma.
Citeste mai mult