Ceea ce face cu adevărat ca acest roman să merite lectura pentru un ochi avizat nu este neapărat povestea în sine, migrația ca eșec personal și social care a mai fost spusă, ci felul în care autoarea configurează universul diasporei. Braniște demască prin poveștile din jurul Sofiei mecanismele generării profitului pe spinarea migrației est-europene. Se prolifează o întreagă economie subterană în jurul posturilor de muncă prost plătite: locuri de muncă precarizate, plăți la negru, intermedieri dubioase și o industrie informală care se hrănește cu vulnerabilitatea celor plecați ”la mai bin”. Veridicitatea se sprijină pe inserțiile textuale care, juxtapuse fragmentelor culese din mediul online, dau senzația unor mărturii trăite.
