în România literară, nr. 38/2025

Transnistria. Istoria unei familii între Est și Vest 1941-1981 nu este însă doar o simplă istorie de familie, ci parte din istoria Holocaustului, versiunea sa românească, desfășurat atât pe teritoriul propriu-zis al României de atunci, – astăzi progromurile de la București din 21-23 ianuarie din timpul Rebeliunii legionare și cel de la Iași din 27-30 iunie 1941 inițiat de mareșalul Antonescu sunt amplu documentate în istoriografia și memorialistica românească – cât și pe teritoriul actualei Transnistrii, teritoriu care a devenit, departe de ochii lumii, un „tărâm însângerat” (bloodland) cu termenii istoricului Timothy Snyder. Episodul transnistrean cuprins cronologic între octombrie 1941 și primăvara lui 1942 este terifiant nu numai prin intensitate, cât și prin amploare, între 38000 și 40000 de evrei au fost exterminați. Ceea ce s-a întâmplat în Transnistria atunci însă puțin documentat, recuperabil din câteva istorii orale, din memoria vie a câtorva, foarte puțini martori ai lui, evrei care au supraviețuit.