MEDIAFAX.ro
Sa nu uitam: drogurile sint daunatoare si o mare problema sociala. Totusi, luati o doza de cultura inspirata din experiente-limita. Cu citiva ani in urma, Andrei Oisteanu a publicat un studiu de antropologie culturala: «Narcotice in cultura româna. Istorie, religie si literatura», Polirom, 2014 (editia a III-a, revazuta, adaugita
Citeste mai multpe constantinpistea.ro
Pe scriitorul Cristian Teodorescu l-am descoperit odata cu Medgidia, orasul de apoi (Cartea Romaneasca, 2009; Polirom, 2012), roman-colectie de povesti despre un soi de tarim magic, fermecator, cu personaje care se mai plimba prin mintea mea si acum, la citiva ani de la lectura. Apoi, i-am citit cu placere Soseaua Virtutii. Cartea Ciinelui (Cartea
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Libris.ro: Pentru cititorii care inca nu v-au descoperit, ce le puteti spune pentru a-i determina sa va lectureze cartile? Cum il recomanda Cristian Teodorescu pe Cristian Teodorescu? C. T.: Daca m-as pricepe sa-mi fac reclama de unul singur, nu mi-ati fi pus aceasta intrebare. Dar daca tot ati adus-o in discutie, pentru cei care ma cunosc, as zi
Citeste mai multDN Bok
Cu Dimineata pierduta, publicata in Romania in 1984, Gabriela Adamesteanu si-a aflat un loc printre cei mai de seama scriitori europeni. Romanul ei se desfasoara in cursul unei singure dimineti, dar acopera sapte decenii de istorie romaneasca, de la Primul Razboi Mondial, cind Bucurestiul devenise cunoscut ca micul Paris. In vreme ce Vica Deica - a
Citeste mai multin Svenska Dagbladet
Un intins fragment al romanului este dedicat descrierii orelor dinaintea unei invitatii la ceai. Este unul dintre fragmentele care ma fac sa ma indoiesc de paralela cu Joyce. In schimb, el se apropie de incintatorul capitol al cinei din capodopera Virginiei Woolf, Spre far. Caracterele personajelor sint creionate in replici si reactii subtil insin
Citeste mai multin Dagens Nyheter
Gabriela Adamesteanu are o privire necrutatoare pentru slabiciunile omenesti si un condei foarte ascutit, care il inteapa dureros pe cel la care ajunge. Ea povesteste cu virulenta, iar galeria de personaje prezinta totul, de la femei sarace si batrine, la cele tinere, la profesori si la colaboratori germani. Toti incearca sa se catere unii peste al
Citeste mai multla radioul public suedez
In primele 150 de pagini am fost fascinata sa ma aflu in casa aceea darapanata, care a cunoscut si zile mai bune. Apoi, timpul s-a schimbat, dar spatiul a ramas acelasi. Brusc, e 1914, in aceiasi familie. La orizont vuieste surd Primul Razboi Mondial. Cei din inalta societate se agata pina in ultima clipa de obiceiurile lor si converseaza in frant
Citeste mai multin Boras Tidning
Vica poarta in ea propria istorie, dar si pe cea a tarii si noi ii urmam pasii pe strazile Bucurestiului, in aceasta singura dimineata. Viziteaza oameni si locuri care au avut importanta in viata sa. O vedem si prin ochii celorlalti, si atunci nu apare totdeauna intr-o lumina favorabila. E o senzatie de eliberare sa ai de-a face cu un personaj prin
Citeste mai multla radioul de limba suedeza din Finlanda
Romanul are o constructie complicata, pendulind intre diferite planuri temporale, iar scriitoarea oglindeste clasele sociale si jocurile de putere prin intermediul personajelor si relatiilor dintre ele. Ea foloseste diferite stiluri si sociodialecte. «Am cheltuit mult timp si energie ca sa-i gasim Vicai o voce proprie. La final, Vica se mutas
Citeste mai multin Dala Demokraten
Istoria tragica pentru multi oameni se contureaza asemeni imaginii fotografice care apare din lichidul de developat in camera obscura. Centrul cartii il constituie o femeie batrina, Vica Delca, bataioasa si, cind e nevoie, rea de gura. Limba ei e ascutita si amuzanta, lipsita de conveniente si ipocrizie. Unde inteapa, lasa urme. Te poti intreba ce
Citeste mai mult