la radioul public suedez

In primele 150 de pagini am fost fascinata sa ma aflu in casa aceea darapanata, care a cunoscut si zile mai bune. Apoi, timpul s-a schimbat, dar spatiul a ramas acelasi. Brusc, e 1914, in aceiasi familie. La orizont vuieste surd Primul Razboi Mondial. Cei din inalta societate se agata pina in ultima clipa de obiceiurile lor si converseaza in frantuzeste, in timp ce totul se prabuseste in jur... Primul Razboi Mondial da un zgomot de fond casei darapanate in care Ivona pastreaza amintirile mucegaite ale mortilor sai. (...) Astfel construieste Gabriela Adamesteanu o lume rasucita si filtrata de propria constiinta, in care se intilnesc viii si mortii. O tara in care un cuvint scapat poate sa aduca multi ani de puscarie. Iar intre timp vine batrinetea, intelegerea, iar tot ce poti face, in vreme ce viata ti se scurge, e sa privesti in jur, cu atentie. Dimineata pierduta este un roman complicat si maret, care merita sa fie citit incet, de multe ori.