in Dagens Nyheter

Gabriela Adamesteanu are o privire necrutatoare pentru slabiciunile omenesti si un condei foarte ascutit, care il inteapa dureros pe cel la care ajunge. Ea povesteste cu virulenta, iar galeria de personaje prezinta totul, de la femei sarace si batrine, la cele tinere, la profesori si la colaboratori germani. Toti incearca sa se catere unii peste altii si toti inseala cit pot. Limba este obscena, decoltata, suverana si plina de viata, dar ea povesteste o istorie jalnica. Om dupa om se prabuseste, ajunge in inchisoare sau e trimis in lagar. Razboaiele si regimurile politice nu doresc niciodata binele omului si toti sint manevrati de la distanta de fortele raului, pe care nu le pot stapini ori invinge. Noi, cititorii neputinciosi, devenim, datorita fortei limbajului, martori fascinati ai unei dimineti pierdute, intr-o tara pierduta, intr-un secol pierdut. O pierdere care, pina la urma, se transforma intr-un cistig literar.