Pe scriitorul Cristian Teodorescu l-am descoperit odata cu Medgidia, orasul de apoi (Cartea Romaneasca, 2009; Polirom, 2012), roman-colectie de povesti despre un soi de tarim magic, fermecator, cu personaje care se mai plimba prin mintea mea si acum, la citiva ani de la lectura. Apoi, i-am citit cu placere Soseaua Virtutii. Cartea Ciinelui (Cartea Romaneasca, 2015). Sigur, intre timp, l-am tot citit prin gazete si l-am vazut la TV. De fiecare data, transant, direct, critic si, macar aparent, sincer. Astazi, am fost onorat sa-l ascult citeva zeci de minute vorbindu-mi despre tranzitie, politica, literatura, vise si, bineinteles, Soseaua Virtutii (colt cu Uverturii).