in revistadepovestiri.ro
Textul nu inoveaza, nici nu exceleaza neaparat ca structura narativa ori constructie a personajelor. Nu doreste a fi nici o capodopera, nici un text intricat, cu straturi peste straturi de semnificatii profunde, ci mai mult un divertisment. Insusi autorul zimbea, daca e sa-l credem, in timp ce-si scria opera. Faptul acesta se simte, ironia si autoi
Citeste mai multin Formula AS nr. 1207
Blanca, personajul narator al romanului, e evident un alter-ego prin intermediul caruia vorbeste o intreaga generatie de femei inca tinere din Occidentul de azi si, prin extensie globalizanta, si de la noi. Beneficiare ale emanciparilor dobindite de mame, cu o toleranta neprefacuta fata de instabilitatea relatiilor sexuale si fata de viciile si def
Citeste mai multpe pressone.ro
Onestitatea cu care autoarea se raporteaza, dincolo de umilinta si orgoliu, la indoiala si la certitudine este cel mai interesant aspect al cartii. Daca imaginile noastre despre lume sint, la urma urmei, proiectii personale, de ce le-am proiecta preferential pe cele ale disperarii si intunericului? De ce este in mod necesar mai buna imaginea unive
Citeste mai multin Suplimentul de cultura nr. 519
Philip O Ceallaigh nu este James Joyce, dar nici nu trebuie sa fie. Scrie fara complexe si mai ales fara iluzii. Nu e deloc putin. Philip O Ceallaigh a calatorit prin toata lumea inainte sa ajunga la Bucuresti. Nu trebuie sa va faceti sperante: nu a ramas in Romania fiindca e Romania altfel. A ramas aici fiindca aici si-a permis, strict economic, s
Citeste mai multin revistadepovestiri.ro
(…) In urma nu mai e nimic este numit de autor „roman”, in mod subversiv, pesemne. Insertiile poetice uneori halucinante, stagnarea naratiunii in fragmentele ce-l privesc pe calugarul Teofil, alambicul textual din a treia parte fac din In urma nu mai e nimic un hribrid poetico-romanesc, mai apropiat de lirica decit de naratiune.
Citeste mai multin Suplimentul de cultura nr. 520
Ce este acest preot? Este el un martir? Este el un las? Este el un supravietuitor? Este el o constiinta? Graham Greene stie sa puna intrebarile care conteaza, intrebarile care ramin. Graham Greene scrie despre credinta intr-un registru deloc minor, dar nici grav, intr-un registru umanist, profund umanist, care de asemenea astazi ne lipseste ingro
Citeste mai multin Suplimentul de cultura nr. 520
Cei doi boieri romani, pasionati de vinatoare, cu mari proprietati in zona Bacaului, au organizat o ambitioasa partida de vinatoare, extinsa timp de cinci luni, in Cornul Africii, pentru a exersa in voie impuscarea de lei, hipopotami si zebre. Organizarea espeditiei a fost judicioasa, cei doi calatorind la Londra pentru a obtine aprobarea autoritat
Citeste mai multpe constantinpistea.ro
Peciorin, Grigori Peciorin, e un ofiter de garda dintr-un regiment incartiruit in Caucaz. Cum trece prin tot felul de aventuri, povestite in prima parte a romanului, printr-un intermediar, iar in a doua parte, prin lentila propriului jurnal, el pare chiar ca nici nu-si mai apartine. Ai zice ca excesul de libertate dauneaza grav personalitatii, dar
Citeste mai multpe jurnalul.ro
Unul dintre oamenii care vor o demarcare mai clara intre ceea ce este stiinta si ideile care nu au fost confirmate ca atare este psihologul Daniel David, profesor la Universitatea Babes-Bolyai, din Cluj-Napoca. Potrivit acestuia, promovarea pseudostiintei in mass-media afecteaza modul in care publicul percepe realitatea si da exemple de cazuri in c
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Iran – tara bunicului Babai „cu gust de rodie”, tara pe care, pe patul de moarte, i-o trece – in suflet – nepoatei sale. Iran e si tara care devine a Delphinei Minoiu – caci, la putin timp dupa ce moare bunicul sau, din intimplare & din destin, ajunge la Teheran. Vrea sa stea acolo o saptamina. Ramine ceva ma
Citeste mai mult