Cei doi boieri romani, pasionati de vinatoare, cu mari proprietati in zona Bacaului, au organizat o ambitioasa partida de vinatoare, extinsa timp de cinci luni, in Cornul Africii, pentru a exersa in voie impuscarea de lei, hipopotami si zebre. Organizarea espeditiei a fost judicioasa, cei doi calatorind la Londra pentru a obtine aprobarea autoritatilor imperiale britanice, avind in vedere ca acea parte din Somalia fusese anexata recent de Imperiul Britanic (cealalta revenindu-i nemultumitei Italii, ajunsa destul de tirziu la masa succesorala africana). La Londra, cei doi au facut si cumparaturi adecvate, fara sa se zgirceasca, achizitionind atit armament, munitie, cit si provizii, corturi, paturi etc., care au fost incarcate in lazi si expediate catre portul Aden, controlat de asemenea de britanici, din Yemen. Cei doi au luat vaporul care asigura legatura intre Trieste (la acel moment, port austro-ungar la Marea Adriatica) si India, debarcind in Aden, unde au fost intimpinati de comandantul administratiei engleze. Din Aden, britanicii i-au imbarcat pe o vedeta rapida care asigura siguranta coastelor somaleze (parca avem un deja-vu) si a importantei strimtori Bab el Mandeb – poarta catre India –, debarcindu-i in prafuitul port somalez Berbera, de unde cei doi aventurieri romani si-au inceput expeditia. [...]
Chiar daca Dimitrie Ghika-Comanesti recunoaste ca scrisul nu era punctul sau forte, el fiind mai degraba expert in arme si vinat, reeditarea aventurii celor doi romani in Cornul Africii reprezinta un valoros gest de recuperare, demonstrind ca si romanii au avut simtul aventurii, al observatiei si curaj.
