in Formula AS nr. 1207

Blanca, personajul narator al romanului, e evident un alter-ego prin intermediul caruia vorbeste o intreaga generatie de femei inca tinere din Occidentul de azi si, prin extensie globalizanta, si de la noi. Beneficiare ale emanciparilor dobindite de mame, cu o toleranta neprefacuta fata de instabilitatea relatiilor sexuale si fata de viciile si defectele semenilor, aceste tinere sint in fond niste sentimentale frustrate in cautare de teren ferm printre nisipuri miscatoare. Sfidind normele traditionale care le impuneau o anumita supusenie intii fata de parinti, apoi fata de un sot ales in principiu pe viata, adica un vesnic sacrificiu de sine pe altarul familiei, ele au capatat curajul sa faca ceea ce doresc fara sa le mai pese de gura lumii. (Bine, in societatile mai conservatoare, cum e a noastra, exista inca destula ipocrizie care le determina sa-si ascunda sau sa isi cenzureze acele laturi ale personalitatii neconforme cu tiparul cumsecade.) Vocea care se confeseaza in Pina si asta o sa treaca e a unei femei de 40 de ani, cu doi copii din doua casnicii esuate, care traieste un dureros episod de reevaluare la moartea mamei sale. Scris ca un monolog adresat defunctei - o femeie stralucita, celebra si anturata, cu care fiica nu a putut comunica deplin cit traia - romanul oscileaza intre prezentul doliului si evocarea unor momente din trecut, intre complexul de inferioritate al fiicei fata de mama adorata-detestata, si incercarile ei de a-si atenua sau chiar uita suferinta prin partide de sex.