pe constantinpistea.ro

Peciorin, Grigori Peciorin, e un ofiter de garda dintr-un regiment incartiruit in Caucaz. Cum trece prin tot felul de aventuri, povestite in prima parte a romanului, printr-un intermediar, iar in a doua parte, prin lentila propriului jurnal, el pare chiar ca nici nu-si mai apartine. Ai zice ca excesul de libertate dauneaza grav personalitatii, dar pina la urma exact asa este Peciorin, un nestatornic, un calator, un vesnic schimbator. Eroismul sau se raporteaza, in prima instanta, la ceilalti. El pare si este altfel, pentru ca se comporta diferit si reactioneaza surprinzator, pasionant, fara sa tina cont de ingradiri sociale ori norme. El iubeste, se dueleaza, spune adevarurile asa cum le simte. Pur si simplu, este. (…)
O carte plina de viata, din care poti invata ca exista consecinte, dar si ca trebuie sa traiesti cu aripile-ntinse. In Cuvint inainte, Lermontov a spus ca „eroul” este „un portret alcatuit din viciile intregii noastre generatii, in deplina lor dezvoltare”. Cred ca romanul acesta ridica in mintea oricarui cititor dilema: ce e viciu si ce e calitate, cind vrei sa-ti traiesti viata in deplinatatea ei?