in Suplimentul de cultura nr. 519

Philip O Ceallaigh nu este James Joyce, dar nici nu trebuie sa fie. Scrie fara complexe si mai ales fara iluzii. Nu e deloc putin. Philip O Ceallaigh a calatorit prin toata lumea inainte sa ajunga la Bucuresti. Nu trebuie sa va faceti sperante: nu a ramas in Romania fiindca e Romania altfel. A ramas aici fiindca aici si-a permis, strict economic, sa devina scriitor.
Sint nuvele bune in aceasta carte, si cel putin una este cu adevarat teribila. Acea nuvela este chiar Insemnari dintr-un bordel turcesc, care nu se intimpla la marginea Bucurestiului, ci – desigur – intr-un bordel turcesc, de la malul Mediteranei. Aceasta proza scurta prezinta o brutalitate a melancoliei care vesteste un mare autor. Cartile lui Philip O Ceallaigh de dupa Insemnarile sale (irlandezul este si dostoievskian, dar unul tandru) nu au mai avut acelasi succes, desi – crede autorul lor – au fost mai bune. Nu le-am citit inca.
Ninge la Bucuresti. Zapada mieilor. Eu astept zorile. O sa trag, atunci, o pereche de blugi peste izmene, o sa iau ultimii mei bani, o sa ii pun in buzunarul sting, o sa cobor din bloc, o sa astept un tramvai, o sa iau un tramvai, o sa ies din mahala, o sa ajung in centru, la librarie, si acolo le voi cumpara. Apoi, ma voi intoarce acasa, pe jos, ocolind indelung, cu gindul la ce va urma.