Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista TIMPUL, nr. 20
Prozatoarea reușește, prin volumul ei de debut, Bărbatul fără cap (Polirom, 2022), să ofere o carte în care „felul de a spune” e un câștig. Cosmetizarea experienței traumei, prin înaintarea unui text-puzzle la suprafața căruia puncte critice, precum, de pildă, confortul casnic limitat sau violența domestică, sunt atinse prin inocență, duioșie și ironie, dar și prin descrieri în formă „brută”. Vorbim despre proze scurte care au mulți conectori, lucru ce ajută la omogenizarea proiectului (…) Tematic vorbind, debutul Lavinicăi Mitu poate fi așezat lângă cel al Simonei Goșu, Fragil (Polirom, 2020). Ambele prozatoare cantonează în jurul familiilor disfuncționale, având ca centru de greutate efectele nefaste adesea asupra copilăriei. Stilistic însă lucrurile stau altfel, iar aici ne îndepărtăm de comparație. Redarea „cruzimii” momentelor o situează pe autoare mai ales în proximitatea Tatianei Țîbuleac ori a Corinei Sabău, fapt deloc neglijabil.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 10/2022
Naşterea unei cărţi de acest fel în computerul unui profesor la o facultate de Studii Europene, care a publicat mai multe cercetări despre intersecţiile culturale dintre români, maghiari şi slavi (sau dintre ortodocşi şi catolici; ori, dacă vreţi, dintre scrisul slavon cu litere chirilice şi cel latin cu alfabet latin), se plasează, probabil, într-un orizont mai mult sau mai puţin predictibil. Pe de altă parte, la abordarea modernităţii româneşti – chiar şi în cazul unui medievist, cum m-aş socoti, mai degrabă – convoacă mai multe volume fundamentale ale culturii noastre, dintre care să îmi fie permis să enumăr doar câteva: Supplex libelus valachorum de David Prodan, Spiritul critic în cultura românească de G. Ibrăileanu, Istoria civilizaţiei române moderne de E. Lovinescu, Influenţa franceză asupra spiritului public în România: Originile de Pompiliu Eliade, Stat şi naţiune. Statele Unite ale Austriei Mari de Aurel C. Popovici ş.a.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 10/2022
Autorul își abordează subiectele direct, dar și relaxat, amuzându-se de modificările de situație pe care le poate aduce Marele circ al zilei. Fapt rarissim în literatura noastră de azi, Robert Șerban își redactează poveștile de viață folosind nu doar pensulația ironică și decupajul sarcastic (Ramon sinucigașul, Ca din tun), dar și umorul tonic: dripping-ul hohotelor tânărului din Flagrant care, afumat cu un joint, trebuie să ia în calcul posibilitatea morții prin râs este, aici, relevant. Pe fondul acesta primar intră în lucru marea disponibilitate și dexteritate tehnică a unui scriitor polivalent, cunoscut pentru bucuria cu care își schimbă instrumentele execuției literare. Rezultatul este un topos bănățean doldora de istorii captivante, care așază, peste stratul anecdotic, picant, o dominantă simbolic-parabolică.
Citeste mai multpe coverstories.ro
10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie este o culegere intimă de exerciții despre prietenie. E un truc pe care-l face Shafak în cărțile ei: îți povestește despre ceva, însă, pe dedesubtul poveștii pe care pune reflectorul, coase cu fir de aur, o altă poveste. Iar cartea asta nu face excepție. E despre Leila, dar e despre prietenie. E și despre curaj, dar mult despre copilărie. E despre regret, dar e de fapt despre ce face viața frumoasă.
Citeste mai mult
Bogdan Suceavă despre Poetica jocului secund de Ion Barbu. Întâlniri cu cititorii
În perioada 31 octombrie-15 noiembrie 2022, scriitorul și matematicianul Bogdan Suceavă va avea mai multe întâlniri cu cititorii, cu prilejul lansării volumului Adâncul acestei calme creste. Programul de la Erlangen și poetica Jocului secund, apărut de curând în colecția „Plural” a Editurii Polirom. Autorul își va întâlni cititorii din Brașov, București, Cluj și Iași. Mai jos, programul complet de evenimente. Bogdan Suceavă este primul autor român care a primit Premiul Pólya (2020) al Mathematical Association of America, pentru o lucrare cu un titlu inspirat din opera lui Dan Barbilian: Un iluminism eclectic. Aplicații ale geometriei afine, scrisă împreună cu A. Glesser, M. Rathbun și I.M. Serrano.
Citeste mai multîn România literară, nr. 44/202
Andrei Ursu și echipa sa de cercetători de la IRRD 1989 propun, de fapt, o revoluție istoriografică, o schimbare radicală de perspectivă anunțată de fapt încă din 2018-2019 prin texte publicate în Noua Revistă pentru Drepturile Omului, în volumele Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 (Polirom, 2019) și Revoluția din 1989. Învinși și învingători (Polirom, 2020). (…) Această redeschidere (istoriografică) a Dosarului Revoluției pornește în bună parte de la analizarea documentelor Dosarului 11/P/2014 al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Dosarul Revoluției, în limbaj popular) și de la o serie de întrebări declanșate ca urmare a unei lacune documentare: acțiunile Securității din intervalul 22-30 decembrie 1989 au rămas mult timp necunoscute și ocultate. Nici CNSAS, nici altă instituție de cercetare nu a fost învestită legal cu dreptul de a intra în posesia documentelor emanate de la fosta poliție politică pe cale de desființare (sau a materialelor care priveau ultimele sale zile de existență).
Citeste mai multîn Cațavencii
Crush e, de fapt, un roman despre o femeie fatală în tradiția inaugurată la noi de autenticistul Anton Holban și altoită pe povești de amor mai mult sau mai puțin misterioase după care se înnebunesc adolescenții timizi încă de pe vremea lui Ionel Teodoreanu și, mai aproape de zilele noastre, dinspre Radu Tudoran citire. Un romantism despletit și, în multe pagini, romanțios se agită pe trei voci în cartea Dorei Pavel. (…) romanul are pagini excelente, cum sunt cele de un umor negru care conțin critica risipei pe care o fac aparținătorii morților.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1132
Meritul lui Cosmin Perța este acela de a fi intuit fondul tragic al unei existențe plasate sub semnul unei fatalități nemiloase. Pe care o reconstituie dinăuntru. Așa se face că Labiș. Jurnalul pierdut se dovedește o biografie romanțată vie, în care autorul a găsit unghiul și tonul adecvate pentru a contura o imagine plauzibilă a unui Labiș prins într-o cursă din care nu poate ieși teafăr. Dar în care se implică total, cu o stranie voluptate a autodistrugerii.
Citeste mai multîn revista Vatra
21 de povestiri cu titluri sugestive, pe care le-am citit ca pe capitole ale aceluiași roman cu accente autobiografice, alcătuiesc volumul Lavinicăi Mitu. (…) Ce m-a impresionat a fost, în primul rând, calitatea scriiturii. O voce sigură, exersată, care dovedește că, din punct de vedere tehnico-stilistic, scrisul se poate învăța (autoarea menționează că s-a format și la atelierele de scriere creatoare). (…) Bărbatul fără cap este, cu siguranță, o carte care nu m-a dezamăgit, în ciuda tematicii relativ uzate și a tramei comune, a câștigat, deci, ochiul sedus.
Citeste mai multîn revista Vatra
Lavinica Mitu păstrează un echilibru fragil, încercând să descrie oamenii mari cu bune și rele și un fel de distanțare. Același balans îl încearcă și în jocul temporal, în alternarea oralității cu descrierea, și în trecerea aproape imperceptibilă de la timpul povestirii la cel prezent. Toate lucrurile astea îi dau prozei un fel de rapiditate, dar și adâncime și greutate – și tot ele, puse cap la cap, vorbesc despre scrisul exersat, matur al scriitoarei.
Citeste mai mult