Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista 22
Hemiptera duce la un nivel mai înalt ceea ce exista în trilogie, mai exact geografia literară, teoretizată, de altfel, de Andreea Răsuceanu în trei volume distincte, având ca spațiu literar Bucureștiul, oraș care revine în acest roman și mai pregnant. (...) Hemiptera este romanul cel mai realizat de până acum al Andreei Răsuceanu, măsura maximă a talentului, a viziunii literare, a capacității ei de structurare epică și a stilului.
Citeste mai multpe fictiunea.ro, nr. 219
Hesperus ocupă un loc singular în literatura română contemporană prin densitatea sa conceptuală și prin ambiția de a transforma ficțiunea speculativă într-un instrument de reflecție metafizică. Romanul lui Ioan Petru Culianu depășește convențiile tradiționale ale science-fictionului și construiește un univers care funcționează simultan ca distopie, alegorie gnostică, mit cosmogonic și meditație asupra destinului uman. Deși la nivel aparent textul imaginează o civilizație viitoare extrem de evoluată, sensul său profund pare să privească nu viitorul omenirii, ci originile ei. În această cheie de lectură, Hesperus nu este doar o proiecție futuristă, ci o reinterpretare modernă a Genezei și a mitului căderii.
Citeste mai multÎn Ramuri, nr. 5
Scriitura lui Robert Şerban se remarcă prin naturaleţe şi economie expresivă. Autorul nu mizează pe efecte spectaculoase, ci pe observaţia precisă şi pe puterea detaliului aparent minor. Din scene simple, din replici comune sau din întâmplări de zi cu zi se conturează stări mai ample: singurătatea, nostalgia, nevoia de a fi recunoscut, teama de anonimat. Această discreţie stilistică oferă textului autenticitate şi face ca emoţia să apară firesc, fără insistenţe sentimentale.
Citeste mai multin Ramuri, nr. 5
Mărturie carcerală şi mărturisire de credinţă, Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt a fost şi a rămas o lectură formatoare pentru cei preocupaţi de tema condiţiei umane. Cartea nu prezintă numai traseul unei convertiri religioase, al unei experienţe iniţiatice exemplare, ci oferă şi o pedagogie existenţială a rezistenţei omului în lume (în particular, într-o lume-închisoare).
Citeste mai multîn Convorbiri literare, nr. 5
Meserii nerecomandate femeilor se configurează ca o construcție narativă stratificată, unde biograficul, istoricul și reflexivul se întrepătrund într-un discurs unitar, deși tensionat. Evoluția Gabrielei Adameșteanu rezultă dintr-o triplă tensiune: între identitatea feminină și constrângerile patriarhale, între individ și presiunea istoriei traumatice, și între viață și literatură. Pentru prozatoare, scrisul se impune ca formă de înțelegere existențială și supraviețuire simbolică, prin care experiența este reinterpretată critic. Literatura rămâne astfel un univers privilegiat în care ambiguitatea existenței este asumată, ordonată și transformată în sens, fără a fi vreodată pe deplin epuizată. Volumul depășește simpla recuperare memorialistică și oferă o lecție de probitate față de propriul trecut. Gabriela Adameșteanu invită cititorul la un exercițiu de luciditate, demonstrând că adevărul rămâne un proces continuu de interogație și un refuz al amneziei.
Citeste mai multîn revista Ateneu
Cu Îngerii de bronz (Polirom, 2026), Angela Martin închide seria dedicată Banatului, rotunjind imaginea unei lumi surprinse pe parcursul unui veac (de singurătate), prin intermediul mai multor generații. Piesa finală a unui triptic din care fac parte Valentina și Cartea lui Cezar, recentul roman îi are în primplan pe medicul Cezar Grozescu, ajuns la vârsta senectuții, și pe copiii acestuia, Lori și Liesl. (...) adevărata miză a cărții (și a seriei) este de natură lirică. Mai mult decât o cronică de familie, Îngerii de bronz se dovedește un subtil poem al amintirii, dominat de gândul irepresibil al trecerii și de sentimentul unei deșertăciuni atotstăpânitoare. Un memento infuzat de melancolie, fiindcă semnele degradării se arată pretutindeni.
Citeste mai multÎn Revista Ateneu, nr. 5
și fumul se ridica la cer (Polirom, 2026) continuă explorarea ficțională a trecutului, acoperind aproape un secol dintr-o istorie tulbure, la care autorul se raportează fără pretenții de exhaustivitate, zăbovind asupra unor destine individuale, din suprapunerea cărora iese o imagine vie, nefardată, a unor epoci tratate adesea superficial. Iar dramele unor oameni striviți de schimbări brutale, care confirmă zisa cronicarului că „nu sunt vremurile supt om, ci bietul om sub vremuri”. În felul acesta, Bogdan Crețu prelungește investigația începută în Mai puțin decât dragostea (Polirom, 2023), recurgând, din nou, la formula romanului pluristratificat, pe mai multe voci. (...) Dincolo de cronica de familie, Bogdan Crețu se dovedește atent la fundal, construind un bestiar ficțional populat de tipuri balzaciene, ușor recognoscibile astăzi.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 5
Traducerea unui asemenea volum nu poate fi înțeleasă ca simplu transfer lexical. Salman Rushdie solicită traducătorului o mobilitate rară: treceri rapide de la farsă la metafizică, de la oralitate la alegorie, de la satiră culturală la reflecție politică, de la joc de nume la meditație asupra morții. Cuvintele lui sunt adesea încărcate etimologic, cultural, sonor, iar fraza lui poate fi deopotrivă exuberantă și tăioasă. Dana Crăciun, care îl traduce pe Rushdie de decenii, aduce în română cu un har neobosit energia verbală a povestirilor, amestecul de exces și precizie, de inteligență ludică și presimțire a dezastrului. A-l traduce pe Rushdie înseamnă a păstra vie instabilitatea lui controlată. Ceasul al unsprezecelea este, astfel, un volum al sfârșiturilor multiple, dar și al ultimelor intensități. Salman Rushdie scrie ca și cum lumea ar mai avea foarte puțin timp, dar destul cât să spună încă o poveste, să mai inventeze un nume, să mai lase o voce să se audă.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 5
Scriitori precum Margaret Atwood, autoarea prefeței, și Pascal Bruckner au elogiat valoarea documentară a cărții. Jurnalul, chiar dacă neterminat, înseamnă mai mult de atât. În conflictele armate sofisticate de astăzi, dar unde, în mod paradoxal, nu există învingători și învinși, pentru că, așa cum observa istoricul militar Peter Young, ambițiile naționaliste și progresul tehnologic fulminant au făcut, după 1945, câștigarea războaielor la fel de costisitoare ca pierderea lor, Femei în război marchează și o încercare curajoasă artistic de a învinge limbajul tehnocrat al lumii noastre – numere mari, statistici, acronime, rapoarte reci, terminologie juridică, retorică propagandistică –, prin crearea unui nou discurs umanist. Unul aparent frugal în expresie și cu multe imagini, ca pentru oamenii grăbiți de pe rețele sociale, dar străbătut de compasiune autentică și de speranța că, până la urmă, între pistolul negru și ținuta lejeră de vară, vom avea înțelepciunea să o alegem pe cea de‑a doua.
Citeste mai mult
Filip Florian, Media aritmetică. Lansare de carte la București
Pe 18 și 22 iunie, Filip Florian se va întâlni cu cititorii din București, cu prilejul lansării romanului Media aritmetică, apărut de curând în colecția „Fiction LTD” a Editurii Polirom. Mai jos, programul evenimentelor:
Citeste mai mult