Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1252
Mihai Maci este un universitar orădean, cu bune prezențe publicistice în presa culturală a ultimelor decenii. L-am mai citit pe Contributors și prin presa culturală. Parte din eseuri/articole/studii/bombăneli/melancolii au apărut în volumul Anatomia unei imposturi. O școală incapabilă să învețe (Editura Trei, 2014), altele sunt adunate în prezentul volum, Înainte de răspunsuri, întrebările. Generațiile ce vin și derivele modernității (Editura Polirom, 2024, o caldă acoladă amicală din partea lui Andrei Cornea). Articole ce acoperă o vastă arie de interes publicistic. De la învățământ și starea satului românesc până la politica de cursă lungă. Texte în marea lor majoritate lunguțe (sic!) – ia să fi scris pentru un cotidian cu un număr fix de semne pentru fiecare text… –, dar extrem de atractive. De ce? Pentru că emitentul e un autor cultivat, trecut prin mai multe culturi și care nicicând nu uită de unde a plecat. Satul românesc. Aici s-a născut acea eternitate la care visa poetul mut ca o lebădă. În acest areal de interes public, și azi – oare nu e stupidă acea cimilitură, „Vrem o țară ca afară!”– se sucesc multe dintre contribuțiile lui Mihai Maci din acest volum adânc împlântat în problemele grave ale națiunii din care facem parte. Merită a fi pritocite aceste texte care îndeamnă la o bună rânduială. Care de multe ori începe să ne lipsească.
Citeste mai multîn revista Luceafărul, nr. 4/2025
Mircea Mihăieș a realizat o carte interesantă, cu multe observații penetrante, rezultatul unei lucrări impecabile de documentare și interpretare. Putem spune că, în România, Corto Maltese a avut noroc.
Citeste mai multîn revista 22
(…) volumul scris de istoricul britanic Robert Service (născut în anul 1947) reprezintă o lectură instructivă și necesară. Robert Service își cunoaște bine subiectul de cercetare, având în vedere că, până în 2013, a fost profesor de istorie rusă la Universitatea Oxford și a scris mai multe volume despre Rusia și/sau regimul comunist.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 4/2025
Bernhard Schlink propune o altă privire a vieţii, nu în curgerea ei firească, ci dinspre final spre clipa în care este conştientizată moartea. Acest interval răstoarnă relaţia imagologică, impune un nou ritm, un nou spectru axiologic. Este o trăire acutizată, emoţional negativă, iar personajul romanului, altfel un intelectual care dăruieşte şi se dăruieşte, în esenţă este un dominator al cercului familial pentru a deţine controlul absolut. A iubi înseamnă a-şi trăi ceea ce îşi doreşte fără a ţine cont de orizontul de aşteptare al celor din preajma sa. Este un introvertit care se manifestă prin iluzoria iubire protectoare. În fapt, se protejează pe sine de înstrăinare, de însingurare, de despărţiri, chiar şi de despărţirea de viaţă. Bernhard Schlink este scriitorul care ştie să evite rutina subiectelor sentimentale intrând însă în zona tentantă a acestora. Este un joc pentru a atinge acest subiect şi a-l rezolva cu sens schimbat. Există două straturi narative, unul explicit, într-o linearitate uneori edulcorată, şi un al doilea, al neliniştitoarelor întrebări asupra trăirii intervalului între ultima clipă a vieţii fără final preconizat şi clipa desprinderii de viaţă.
Citeste mai multîn revista Familia
E o carte în care am vrut să fac mai mult decât în altele ale mele la nivel de compoziție. Am pornit ca întotdeauna de la personaje și de la poveștile lor. (…) Toate aceste personaje au venit cu propriile lor povești, probleme, și cu propriul lor univers. Pariul a fost să integrez toate aceste fire narative într-o țesătură comună, coerentă, credibilă. Și mi-a plăcut pariul acesta, ba chiar am ridicat gradul de complexitate ducându-mă în zona unui discurs polifonic, pe mai multe niveluri de semnificație. Ceea ce a început ca o provocare a devenit pe parcurs un joc de șotron care m-a absorbit complet.
Citeste mai multîn revista Familia
Marta Petreu face, cu ingeniozitate și competență, corelările necesare între elementele universului filosofic blagian (botezate adesea în stil poetic-metaforic, deși autorul Eonului dogmatic avea la îndemână termeni filosofici consacrați), și sursele sale de inspirație din domeniul noii fizici, pe calea deschisă de teoria cuantică (Planck–de Broglie–Schrödinger–Heisenberg) și teoria relativității. (…) Ce ar mai fi de spus? Eventual un singur lucru: să-i mulțumim Martei Petreu, care prin această carte admirabilă ne-a oferit prilejul de a-l redescoperi pe Lucian Blaga, cel care „a construit o metafizică de poveste” (p. 209).
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1251
După volumul de nuvele Rezervația, care anunța un prozator mult mai stăpân în a-și utiliza instrumentarul dobândit până în acel moment, și o biografie romanțată dedicată lui B. P. Hasdeu, destul de ingenios construită, Silex vine ca o confirmare a unui autor ce se apropie de atingerea unei maturități de expresie. Spun se apropie, deoarece cred că George Cornilă încă își fixează câteva ancore de siguranță în figura unor modele idealizate, de care începe să se desprindă și să-și afirme o mai pronunțată autonomie.
Citeste mai multîn revista Argeș, nr. 4/aprilie 2025
Octavian Buda reușește să ne ofere în această carte o panoramă a istoriei în situații dintre cele mai macabre, cu un spirit analitic savant și date în totalitate bazate pe documentație. În același timp, stilul literar în care descrierea picturală și observația filosofică se îmbină armonios, ne oferă o narațiune a temei morții pe care altfel, lipsită de aceste tehnici de captatio, am refuza să o întâmpinăm. Nici măcar în artă sau în literatură, privirea lui Thanatos țintită spre noi nu ne dă liniște. Îndrăzneala autorului de a o înfrunta direct și a o pune ... la punct științific, filosofic este demnă de toată aprecierea noastră. O carte rară prin temă, extrem de puternică prin luciditatea abordării, plăcută la lectură
Citeste mai multpe bookhub.ro
După câteva romane și volume de povestiri, cele mai multe traduse și la noi și apărute, în seria de autor, la Editura Polirom, Bernhard Schlink revine în atenția cititorilor săi cu Vârsta târzie (Das spate Leben), o carte emoționantă, scrisă cu acea aparentă simplitate stilistică de care dau dovadă doar scriitorii exersați, o carte despre cum îți poți accepta sfârșitul, dar mai ales ce să faci în timpul care ți-a mai rămas și cum îți iei rămas-bun de la cei dragi.
Citeste mai multîn Cațavencii
Impresia de autenticitate e copleșitoare, sporită și de capitolele Români în Spania cu mesajele lor intracomunitare de pe net, care apar printre poveștile locuitorilor campingului de la malul mării unde s-a stabilit Sofia, într-o rulotă prăpădită alături de mulți alții, din toată Europa, unii în vacanță, cu autorulote pricopsite, cei mai mulți eșuați acolo pentru totdeauna, ca în Azilul de noapte al lui Gorki. Sofia, care lucrează în camping, e una dintre cei ce se întorc de unde au venit. Ajunsă la vârsta pensiei, românca nu s-a acomodat până la capăt acolo și vorbește tot prost spaniola. Dar după douăzeci de ani în diaspora, când o dă pe românește, Sofia amestecă în ce spune cuvinte din țara de unde urmează să plece, în această poveste memorabilă despre oameni care nu mai sunt nicăieri acasă.
Citeste mai mult