în revista Steaua, nr. 11-12
Repetiție pentru o lume mai bună este un roman despre trăiri profund omenești, un roman delicat ca analiză, chiar dacă brutal ca execuție. Mihai Radu se dovedește un scriitor cu o redutabilă finețe de analiză psihologică și cu capacitatea de a pune în pagină o gamă largă de sondări printr-un arsenal literar aproape minimal. Ceea ce în romanele anterioare era oarecum vizibil, contaminarea textului literar cu obișnuințele de scriere ale gazetarului, decuparea în episoade scurte, cu propria liniaritate și punct culminant, alăturate ca într-o succesiune de mărgele puse pe firul principal al narațiunii, se edulcorează aici. Romanul are un suflu mai amplu, există scene decupate în secvențe temporale distincte și care se articulează peste capitole, există pasaje mai liniare, totul se toarnă într-o formă mai puțin virajată, mai deschisă spre o respirație pe suprafețe mai mari. Se păstrează însă ritmul, mereu alert, inducând o constantă tensiune cititorului.
Citeste mai multîn Viața Românească, nr. 11-12
Ar fi multe de spus despre această carte arborescentă, divagantă pe alocuri, cu multiple intersectări de planuri ale realului şi reveriei, ale realităţii imediate cu Biblioteca, o carte scrisă cu o plăcere de autor baroc, mânuind cu dexteritate cuvintele, dar şi cu o particulară capacitate de a fixa în imagini de o mare plasticitate portrete umane, obiecte, decoruri, secvenţe de peisaj, tot ce ţine de „lumea sensibilă”. Unul dintre cele mai valoroase romane publicate la noi în ultimii ani.
Citeste mai multîn Cațavencii
Înzestrat cu talentul de a asocia oximoronic contrariile și trecut prin multe în viață, Radu Vancu îți povestește în jurnalul său cu aceeași pasiune întâlnirile sale cu mari scriitori și mari oameni obișnuiți și de la comentarea unei capodopere – ceea ce face cu finețe și profunzime! – trece cum nu se poate mai firesc la relatarea cu umor sau cu o caldă înțelegere a vreunei întâmplări cotidiene, căreia îi găsește miraculoase tâlcuri poetice.
Citeste mai multpe citestema.ro
Ce pare foarte reuşit la acest roman de debut este umorul care atinge orice pagină şi orice personaj. Totul are ceva caricatural şi, deşi este vorba despre o lume mizerabilă, pare că totul ar putea decurge neperturbat la infinit, după un curs al lucrurilor cu care s-au obişnuit cu toţii. Criminalitatea este un fapt, este un fel de a fi, un element central în scrierile lui Colin Barrett, care atrage atenţia cu acest roman scurt, dar intens, scris cu vâna unuia obişnuit să taie textele pentru a corespunde unor proze scurte. Tind să cred, deşi nu i-am citit prozele scurte, că Barrett este un creator de univers, dacă nu cumva universul este fix acolo unde trăieşte el.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Meritul Donatellei Di Pietrantonio constă, în acest roman care are la bază teme ca pierderea și regăsirea în atmosfera apăsătoare a Italiei anilor ’70, în faptul că expune ideea maternității din două perspective – a celei care nu poate avea copii și a celei care îi are, însă îi exploatează sau îi privează de atenție și afecțiune. Cea care se întoarce poate fi privită ca o poveste despre durere și abandon, însă, în același timp, poate reprezenta și o încercare de redefinire personală și identitară. Apariția unui copil creează un scop, atât pentru femeia care nu i-a putut avea, cât și pentru cea care îi are deja, în speță, mama adoptivă și mama naturală a protagonistei, dar poate fi și o metodă abuzivă prin care mama își redefinește raporturile relaționale și existențiale, iar în unele cazuri abuzul semnifică îndepărtarea unuia dintre copii în favoarea altuia, cel care abia se naște, care este în mod evident mult mai legat și mult mai puțin independent față de ea.
Citeste mai multîn Revista 22
Recent, la Polirom, profesorul și directorul Departamentului de Istorie Modernă la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, specializat în istoria Transilvaniei, imagologie comparată și studiul naționalismului, a publicat un volum de referință: Românii și ungurii. Un război imagologic de o mie de ani. Ceea ce propune odată cu acest amplu studiu de imagologie reprezintă un alt fel – lateral, dar și mai proaspăt – de a înțelege o istorie care nu e atât de conflictuală pe cât pare și care, totodată, e în mare măsură comună.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1238
Scrisă parcă dintr-o răsuflare, neîmpărțită în secvențe, paragrafe, alineate, marcată de prezența unui ego implicat emoțional și recurgând uneori la mijloace de expresie specifice discursului poetic, Furtuna barocă are ceva din fizionomia unui poem de largă respirație. Dar cartea poate fi privită și ca un roman, pentru că spune povestea unui personaj el însuși proteic: barocul. Care nu e foarte limpede dacă este un stil, o epocă artistică sau o constantă care revine periodic în istoria artelor în alternanță cu clasicismul, nici dacă se identifică (parțial sau total) cu manierismul. Cartea lui Bogdan Suceavă prezintă însă și particularități specifice genului eseistic: stilul divagaționist, care îi permite autorului să treacă de la o idee la alta cu ingeniozitatea unui jongler, dar și risipa de erudiție, care uneori poate părea în exces, dar e într-o concordanță perfectă cu gustul pentru excesiv al barocului.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1238
Marea reușită a cărții este felul în care sunt împletite cele trei direcții principale ale vieții și ale activității lui Victor Brauner: arta, spiritualitatea și politica. Nu poți să-l înțelegi pe Victor Brauner și opera sa dacă nu iei în considerare preocupările mistice ale poetului, precum și amenințarea constantă cu care a trăit, evreu fiind, din partea antisemiților și a fasciștilor. Valentina Iancu oferă spațiu egal celor trei axe ale vieții lui Brauner, relevând un om și un artist cu o profunzime remarcabilă.
Citeste mai mult
Bogdan Suceavă, „Furtuna barocă. Poemul unei epoci”: întâlniri cu cititorii la Iași și Brașov
În perioada 8-10 ianuarie 2025, Bogdan Suceavă se va întâlni cu cititorii din Iași și Brașov, cu prilejul lansării volumului Furtuna barocă. Poemul unei epoci, publicat în colecția „Eseuri și confesiuni” a Editurii Polirom.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 873
Acuitatea scrisului lui Bogdan Răileanu unește fiecare proză cu o alta, țese o strânsă legătură cu un fir care nu lasă nimic să se destrame, să iasă în exterior ca fiind nepotrivit. Multe dintre frazele din acest volum țin în ele greutatea unei pagini întregi, demonstrează, din nou și din nou, lejeritatea actuală a unui stil care s-a conturat cu forță și siguranță de-a lungul anilor și pe care, contrar a ceea ce se întâmplă cu personajele, nimic nu îl mai poate destabiliza.
Citeste mai mult