Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe rasfoiala.com
Am citit această ficţiune istorică atât ca pe o poveste palpitantă de familie, de dragoste, de viaţă şi de moarte, cât şi ca pe un excelent manual de înţelegere a lucrurilor teribile ce s-au petrecut, nu demult, în Balcanii de lângă noi. Avocată – înainte să devină romancieră – Clara Usón face în Fiica Estului o impresionantă pledoarie în numele celor ce nu (mai) pot vorbi, în numele vieţii jertfite pentru iluziile unei istorii repetitive, din care eşuăm neîncetat să învăţăm.
Citeste mai multpe alecart.ro
Boala&războiul tratează multiple teme și arii ale existenței – de la realitatea politică, socială, la cea culturală, toate acestea fiind parte a lanțului trofic în vârful căruia Radu Vancu așază literatura pe care o surprinde într-o relație de simbioză cu inima&creierul nostru. Din toate călătoriile, evenimentele culturale și sociale, întâlnirile cu prietenii, din munca la traduceri și la cele două volume, din micile paradisuri din infern precum cel înălțat alături de Cami și Sebastian, din toate acestea, Radu Vancu își extrage lumina, demonstrând faptul că barbaria nu va avea niciodată ultimul cuvânt și că (din fericire) singura „boală” care poate pune stăpânire pe sufletul și creierul nostru este boala contagioasă a literaturii.
Citeste mai multpe alecart.ro
Ceea ce este spectaculos la Jurnalul fericirii e capacitatea acestuia de a căpăta noi semnificații, de a deschide noi uși și de a atinge alte părți ale inimii în momentul în care este deschis la orice pagină. În 2024, Steinhardt mi-a oferit lecții despre invidie, despre sfințenia spectacolului suferinței, despre imperfecțiune ca dat/dar al vieții, despre libertate drept contrariu al păcatului sau despre aritmetizarea adevărului, toate acestea desemnând Jurnalul fericirii drept una dintre Bibliile sufletului meu.
Citeste mai multpe alecart.ro
Cartea Nopțile reci ale copilăriei (în traducerea din limba turcă de Luminița Munteanu) e ca un colac menit să nu te lase să te scufunzi. Salvatoare și denunțătoare. În care totul e consemnare a încercării de a înțelege și de a scoate din tine demonul, de a documenta un traseu existențial, de a mărturisi – mai degrabă cu răceală (de aici și durerosul impact la lectură, fiindcă simți zvâcnetul sufletului și al cărnii de a ține sub control scriitura, vorbind în același timp despre cel, de fapt, cea care scrie și care a trăit ceea ce scrie.), de a recupera imagini, momente, senzații. De a da cu ele de pământ după ce ea însăși a fost pusă la pământ. De a privi înapoi, de a da o formă, apoi de a se forța să intre din nou în pădurea de cleștar, în apele mocirloase, în clipele deciziilor intempestive, în glasul cărnii și în tânguirea inimii, în nevoia de a rupe barierele, de a se agăța de ceva/de cineva – poate așa ar putea deveni totul altfel.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 874
Citită la zece ani de la apariție, Anii romantici își păstrează aerul direct, adresativ, fermitatea clar cântărită a opiniilor, sarcasmul defensiv și puterea tăcerilor din jurul anumitor subiecte, aura lor deliberată, implicit încărcată de sens. În turbionul în care se fărâmițează prezentul, tocat și apoi abandonat rapid în coșul de gunoi al rețelelor sociale, să scrii despre trecut, să îți recuperezi articulat microfilmele, să îți amintești fidelitățile, greșelile și naivitățile, mi se pare singurul lucru de făcut, inclusiv atunci când scrii literatură. Anii romantici e o astfel de sfidare, una generoasă, care își conține, onest și critica. Indiferent de zonele cu care poți sau nu rezona, rămâne o carte despre libertate și învățare, dar mai ales despre curajul de a-ți privi frontal propriile iluzii.
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 663-664
Conștientă că printr-o naștere ce nu a putut fi împiedicată i-a fost destinată altă viață/existență, ființa din imaginarul Martei Petreu percepe cu totul altfel anotimpurile și lunile acestora. Așa cum sunt ele prezente în Asta nu este viața mea, anotimpurile nu sunt obiect al unei poezii descriptive, cu valoare de pastel, și nici nu prilejuiesc stările interioare corespunzătoare acestuia. Poeta nu trăiește anotimpurile, ci le scrutează lucid, denunțându-le impactul cu o condiție impusă unui eu care le descifrează atent încărcătura simbolică, ceea ce exclude posibilitatea de a se vorbi la Marta Petreu de ceea ce s-ar putea accepta ca o poezie a anotimpurilor.
Citeste mai multîn România litarară, nr. 48
Prin vocea eroinei principale, Denisa Ștefan rezumă ludic, ironic, romanul: „Doamne, îmi și imaginez cum m-ar scrie vreun scriitor retardat. Da, deci, personaju’ ăsta e mereu cu țigara în gură, un personaj drogat, nebun, lipsit de gust, fără empatie, prins în spirale maligne din care nu are cum să scape pentru că, evident, e un personaj drogat și nebun. Sfârșit. Căcat. Cine dracu’ ar citi așa ceva în ziua de azi? Ar zice că e păcat peste păcat și Satana.” La fel ca mine este și un roman despre snobism, preconcepții, lașități și fariseism.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Volumul e o colecție de șase povestiri despre cupluri și dorința universală de a fi iubiți (și salvați). Mi-a plăcut să mă refugiez pentru câteva ore în vacanța la munte a unui cuplu improbabil, în apartamentul enigmatic al unei bătrânele cam ranchiunoase care își trăia ultimele ore din viață, sau alături de Maria, o badantă simpatică care se împrietenește cu un italian surdomut pe o bancă din cimitir. Personajele povestirilor Anei Maria Sandu sunt foarte umane și mi s-a părut că regăsesc în ele trăsăturile unor vecini, ale unor mătuși plecate în străinătate sau chiar ale unor prieteni – cu toții în rol de salvatori, într-un fel sau altul.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Paradoxal, e ceva ce s-ar potrivi cu sărbătorile în selecția aceasta de 15 povestiri despre oameni oarecare din Tokyo, de la regizori la șoferi de camion șomeri. Pentru că îți oferă un spațiu de reflecție despre singurătate și speranță, greșeală și reparație, influența familiei și a străinilor și alte teme universale împachetate ca niște bomboane în staniol în poveștile când dulci, când amare ale lui Ryū Murakami.
Citeste mai multîn revista Steaua
Marele merit al Seriei Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi, cât și al volumului de față, este succesul său în a-l accesibiliza pe Shakespeare, aducându-l mai aproape de cititorul zilelor noastre, ori ghidând cititorul într-o fascinantă călătorie în timp prin Renaștere. În scriitura lui Adrian Papahagi, Shakespeare capătă o voce pe înțelesul tuturor, fără a compromite însă caracterul științific și filologic al analizelor întreprinse.
Citeste mai mult