in Ziarul de duminica, nr. 40
Romanul – se vede mai bine astazi – socheaza deopotriva prin structura, perspectiva si scriitura. Prima este mobila, deschisa, complexa si derutanta ca la maestrii modernismului epic (Faulkner e primul nume la care ma gindesc), dar rasucita, in punctele-cheie, intr-o postmoderna banda a lui Mobius. S-a vorbit pina la satietate despre
Citeste mai multin Ziarul de duminica, nr. 40
„La prima corida la care am participat ma asteptam sa fiu ingrozit si, poate, ingretosat de ceea ce mi se spusese ca li se intimpla cailor. (...) M-am dus in Spania ca sa vad luptele cu tauri si sa incerc sa scriu despre ele asa, pentru mine. Credeam c-o sa fie vorba despre un spectacol primitiv, crud si barbar, care n-o sa-mi placa, dar ca o
Citeste mai multin Ziarul de duminica, nr. 40
Cartile lui Miller sint autobiografice, el scrie mereu „cu un picior in trecut”, revine mereu asupra subiectelor, constient ca „ceea ce se petrece in viata unui om este pe vecie insondabil. Nici un om nu poate spune intreaga poveste”. Miller are mereu in minte „o singura carte pe care voisem s-o scriu intotdeauna&rdquo
Citeste mai multin Observator cultural, nr. 595
Volumul coordonat de Andreea Paul (Vass) este o initiativa utila si curajoasa. Utila pentru ca aduce in discutie probleme care, altfel, sint puse in umbra de difuzarea obsesiva (prin mass-media) a unui set restrins de subiecte ale zilei, devenite de la un punct incolo clisee, si de discursuri demagogice – indiferent de „culoarea”
Citeste mai multin Cultura, nr. 38
Romanul lui Dan Lungu e bun, se citeste chiar cu placere de la un punct, fie cu zimbetul sau cu jalea pe buze, printre care se infiltreaza si merge pe git ca un pahar de vin demisec rosu. Dan Lungu propune o tehnica (meta)narativa ce presupune capitole autonome, dar legate mnezic, involuntar, adica necronologic, intr-un du-te-vino marcat inclusiv
Citeste mai multin Cultura, nr. 38
Ultima comanda rescrie – si reciteste – pagini esentiale ale literaturii de limba engleza, cita vreme autorul isi asuma pe deplin toate experimentele modernismului, iar constructia generala a cartii tinde sa fie structurata, nu o data, astfel incit sa urmeze modelele de functionare ale gindirii, nu doar pe cele ale vorbirii – fie
Citeste mai multpe AgentiadeCarte
Conform lui Kundera, am mai spus-o si-n alt interviu, „daca vrei sa ucizi un popor, suprima-i memoria”. Cred si eu, din tot sufletul si cu toata amaraciunea, acelasi lucru, altfel nu m-as fi agatat atit de mult de acest citat. Am vrut chiar, la un moment dat, sa-l folosesc drept motto. Insa un motto de felul acesta stabileste un curs al
Citeste mai multin Mozaicul, nr. 7
Nu e vorba de un roman, ci de un volum de istorie bine si accesibil scris, al carui titlu e destul de explicit pentru a nu mai fi nevoie sa-i povestesc continutul. Inainte de a-l citi nu aveam deloc pareri bune despre conducatorii nostri din ultimul secol, iar opinia mea despre Danemarca era mai degraba neutra. Dupa vreun sfert din carte m-am gindi
Citeste mai multin Mozaicul, nr. 7
Pe linga presiunea istoriei, a trecutului si a iubirii, Provizorat descrie o lume incerta si prin ochii artistului, ai Letitiei, care transfigureaza povestea sa intr-un roman plin de sentimentalism, de sublimare a realitatii, de autoanaliza, de exorcizare a tristetii si a presiunii cotidiene. In acest roman nu dicteaza epocii doar afectul, temerea,
Citeste mai multpe filme-carti.ro
In vechea si solida traditie a romanului clasic american, ca fresca economica-sociala-politica si implicit psihologica a destinului membrilor unei familii din middle-class, Jonathan Franzen vine, in Corectii, si cu influenta europeana a marilor scriitori englezi, francezi si germani, daca ar fi sa ne gindim numai la Thomas Mann (Casa Budenbrock), s
Citeste mai mult