Conform lui Kundera, am mai spus-o si-n alt interviu, „daca vrei sa ucizi un popor, suprima-i memoria”. Cred si eu, din tot sufletul si cu toata amaraciunea, acelasi lucru, altfel nu m-as fi agatat atit de mult de acest citat. Am vrut chiar, la un moment dat, sa-l folosesc drept motto. Insa un motto de felul acesta stabileste un curs al lecturii, or eu n-am intentionat sa-mi plasez cartea sub o singura „manta”, fie ea una la care tin enorm.
Nu cred ca romanul va avea alt rol decit cel literar – si deja, o spun sincer, mi se pare o indrazneala sa afirm inclusiv asta. M-as bucura, pur si simplu, sa fie citit asa cum e citita orice carte de literatura. Personal, cum altfel?, mi-as dori mult sa le si placa cititorilor. Matei Brunul insa, repet, n-are teluri educative. Nu-si propune sa vina cu „contributii”, nu vizeaza schimbarea „perspectivelor”. Pur si simplu, e un roman. Sper ca unul bun, evident. Mizele celor care-l vor citi sint insa personale, la fel ca interpretarile…
