in Cultura, nr. 38

Ultima comanda rescrie – si reciteste – pagini esentiale ale literaturii de limba engleza, cita vreme autorul isi asuma pe deplin toate experimentele modernismului, iar constructia generala a cartii tinde sa fie structurata, nu o data, astfel incit sa urmeze modelele de functionare ale gindirii, nu doar pe cele ale vorbirii – fie ea si colocviala, Graham Swift reusind, asadar, sa duca mai departe ceea ce incepuse Virginia Woolf mai cu seama in Valurile, text oscilind permanent intre trecut si prezent, prin intermediul monologurilor interioare ale personajelor. Numai ca la Graham Swift acest flux al constiintei devine si lucid efort de meditatie nu doar asupra existentei personajelor implicate, ci de-a dreptul asupra conditiei umane, aducind, indirect, in centrul atentiei, secolul XX in ansamblu, marcat de conflagratii mondiale si de violenta, toate de natura a pune insasi speranta in viitor sub un urias semn al intrebarii.