în Alecart, 17 septembrie 2023
Romanul lui Rabih Alameddine nu e o lectură comodă pentru că te obligă să te confrunți cu prejudecăți de natură diferită, pune în lumină diferențele, diversitatea. Și nu o face dintr-un singur unghi, forțează bariere, caută să capteze umbre, colțuri întunecate. Luminează pentru o clipă, aducând la un loc perspective, adevăruri inconfortabile. E un roman despre schimbările, uneori brutale, cu care societatea se confruntă, dar mai ales, un roman despre diversitate și despre frontierele în spatele cărora ne baricadăm, mereu însă pe punctul de a ceda și de a se reajusta sub impactul adevărurilor omenești.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1175, 15 septembrie 2023
Într-un limbaj accesibil și cu care este uşor să rezonăm, autoarea reușește să abordeze acest subiect încâlcit cu multă claritate, demonstrând că edificarea unei societăţi noi, în care să ne simțim cu adevărat „auziți”, este posibilă. În acest proces, însă, este nevoie să ținem minte că frica și nesiguranța cauzate de catastrofe, războaie și pandemii rareori au ca rezultat imediat construirea unei lumi juste şi prospere, deoarece furia şi frica individuală produc involuții cu caracter fascist şi promovează creșterea şi amplificarea urii faţă de cei care se prezintă diferit. În ciuda acestui fapt, unor astfel de manifestări trebuie să li se opună o rezistenţă activă, care să cultive sămânța solidarității și a acceptării, fără a fi orbită de mesajele de ură tot mai copleșitoare. În această reflecție asupra prezentului și viitorului, Elif Shafak folosește un stil clar și limpede, îmbogățit uneori de imagini poetice și de metafore care arată talentul ei de romancieră.
Citeste mai multpe blog.libris.ro, 13 septembrie 2023
Cei opt munți este o carte a începutului care pare fără sfârșit, a unui început de lume în care nu există vinovăție sau trădare, doar cea moștenită prin părinți, o poveste care amintește de marile prietenii ale literaturii – Ghilgameș și Enkidu din Epopeea lui Ghilgameș sau Ahile și Patrocle din Iliada. Pietro și Bruno au acest tip de legătură nobilă, sensibilă și dezinteresată, fără a cădea în ceea ce numea Octavio Paz „capcana mortală” a egoismului. Paolo Cognetti ne spune o poveste despre un timp ideal, moromețian, care încă mai avea răbdare, o splendidă meditație despre singurătate și intensitatea trăirilor care nu întotdeauna își găsesc forma de a fi exprimate, dar odată puse în cuvinte devin o certitudine.
Citeste mai multpe bookhub.ro, 12 septembrie 2023
Rupturile, ne arată excelentul roman al lui George C. Dumitru, sunt specifice unei societăți fără repere, în dezechilibru permanent, o lume fără soluții și fără valori, dar cu dorința bizară de a trăi fericirea din plin, din preaplin.
Citeste mai multîn Alecart, 12 septembrie 2023
Desfășurându-se într-o lume aproape apocaliptică, în care brutalitatea unei dictaturi dezumanizează și produce reacții de o violență extremă, acțiunea romanului Karinei Sainz Borgo La Caracas va fi mereu noapte reușește să creeze scenariul credibil în care nevoia de a supraviețui devine singura miză, iar umanitatea este abandonată în bălți de sânge și printre cartușe de gloanțe goale. (…) La Caracas va fi mereu noapte conține, așadar, mărturia unei femei care a asistat la toate schimbările la față ale Venezuelei și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a supraviețui, iar povestea ei este dovada incontestabilă a ororilor unei lumi în care oamenii ajung să se ucidă între ei pentru a putea visa în continuare la lumina soarelui și a libertății, deși în Caracasul Karinei Sainz Borgo rămâne mereu noapte.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 820, 11 sepembrie 2023
Troyat, scriitor francez, dar născut rus, era atât de talentat încât a putut să-i scrie pe Cehov, Dostoievski și Tolstoi și din fiecare carte în parte să facă un volum decisiv, de neocolit când vrei să vorbești despre cei trei mari. Dar parcă la contele Tolstoi s-a întrecut pe sine. A reușit să îl scrie pe Lev Nikolaevici așa de bine încât, nu o dată, parcă citeam chiar din Război și pace.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 820, 11 septembrie 2023
Șapte ani în Provence și Provence, ținutul secret, cele două volume scrise de Ioan T. Morar și apărute la Editura Polirom, constituie o excelentă pledoarie pentru ceea ce numesc diplomație culturală. Într-un moment în care guvernul statului român anunță măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare care vor afecta sectorul cultural drastic (sector și așa defavorizat de toate guvernele venite la putere după 1989), ajungi să te întrebi de unde găsește resurse Ioan T. Morar să pună în lumină cultura română, dar și pe cea provensală și franceză la nivel mai amplu.
Citeste mai multpe bookhub.ro, 11 septembrie 2023
Imaginea lui Hasdeu este scoasă din colbul vremurilor prin discursul viu al unui om răzbătător, sensibil și patriot. Momentele referitoare la comunicarea cu „duhurile” nu sunt așa de multe și, în parte, nici nu sunt ieșite din comun. De exemplu, senzația puternică a întâlnirii cu tatăl, pe care nu-l văzuse de mult și căruia îi duce dorul, într-un fel de vis, noaptea, chiar înaintea morții acestuia. Prevestitoare este și fantasma de coșmar a bibliotecii care arde, fără ca Hasdeu să poată salva arhiva. Curând, fiul primește vestea îndoliată. Cele mai interesante lucruri din carte, în afara referirilor la bibliotecă, privesc relația specială dintre părinți și copii.
Citeste mai multpe bookblog.ro, 11 septembrie 2023
Construită ca un roman polițist tipic, povestea imaginată de Olga Tokarczuk este fermecătoare pe alocuri și chiar se citește cu sufletul la gură.
Citeste mai multpe bookhub.ro, 10 septembrie 2023
Exportații este un document istoric, necesar a fi citit și înțeles. E o mărturie despre vieți trăite sub abuzurile totalitarismelor, despre ceea ce a însemnat secolul trecut, despre asumarea responsabilității istorice și vinovăției de către state amnezice. În ultimul rând, este o lectură, care îndeamnă la învățarea lecției toleranței, necesară în orice stadiu al umanității.
Citeste mai mult