Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe omiedesemne.ro
Alternanța dintre mai multe identități și biografii, precum și rolul literaturii în momentele de impas existențial sunt doar câteva dintre direcțiile întâlnite în romanul Silex, semnat de prozatorul George Cornilă, un nume deja cunoscut și afirmat. În existența personajului narator, cel care și-a pierdut memoria în urma unui accident de motocicletă petrecut pe o insulă grecească, pare că a apărut o prăpastie între cunoaștere și experiență.
Citeste mai multîn Journal of Romanian Studies vol. 7, nr. 1/2025
Turda demonstrează convingător cum susținătorii eugeniei au încercat treptat să-și reformuleze ideile și să se distanțeze de asocierea anterioară cu rasismul, antisemitismul și nazismul, pentru a se alinia noului regim și ideologiei acestuia, reconceptualizându-și disciplinele și construind o nouă terminologie. Aceasta a fost uneori împrumutată de la omologii lor sovietici. În noul context politic (comunist), principalii eugeniști au renunțat la cele mai radicale concepte utilizate înainte de august 1944, precum „rasă”, și s-au concentrat pe ereditate și aspecte sociale, în efortul de a îmbunătăți națiunea și întreaga umanitate prin selecție eugenică.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie este o carte între genuri: poate fi considerată într-adevăr o istorie de familie, dar este și un eseu cu multă literatură și film, și întrucâtva roman de spionaj. Tatăl autorului, Dan Gorzo, a avut niște încrengături ciudate înainte de 1989 și chiar și după, și a avut și un nume belgian: Monsieur Mermond. Volumul alternează între trecutul inimaginabil pentru un tânăr de azi: dictatura întunecată, dar în care aveai serviciu și locuință, însă în care ți se putea întâmpla orice din partea autorităților (dintr-o încurcătură de neînțeles până la capăt – marca acelor vremuri – Dan Gorzo face închisoare de unde iese schimbat pe o viață) și perioada tranziției, în care ți se putea întâmpla orice din partea oricui, respectiv prezentul în care el, Andrei, vrea să-și înțeleagă tatăl pe care l-a iubit cu afecțiune, și literatura și scenariile lui Graham Greene, ale căror acțiune și personaje sunt infiltrate în text nu întotdeauna cu un simț deplin al proporțiilor, aș adăuga.
Citeste mai multîn Cațavencii
În filigranul romanului său satiric, Bulgakov introduce elemente autobiografice, trimiteri la lumea literară a vremii. Dar și în ceea ce se află la vedere satira e neiertătoare. Apar aici recognoscibili îmbuibații literaturii și impostorii din lumea teatrului. Bulgakov nu uită nici de poliția secretă a lui Stalin și nici de Miliția vremii pe care le ridiculizează și te lasă dinadins cu senzația că n-a spus totul, astfel că romanul îngăduie o sumedenie de interpretări, inclusiv aceea că Woland, diavolul din carte, ar fi fost Stalin, diavolul în carne și oase de pe pământ.
Citeste mai multîn revista Viața Românească, nr. 4/2025
Un jurnal întins pe 84 de ani (cu certitudine un record, nu doar românesc, ci inclusiv la nivelul diaristicii europene). Mai ales dacă autorul său este Paul Cornea, un om aflat mereu în prima linie a evenimentelor politice și în centrul dezbaterilor de idei de la noi și din centrele universitare internaționale prin care l-au purtat pașii spre numeroasele congrese la care a participat. (…) Ce ESTE Jurnalul lui Paul Cornea? Este un document al formării intelectuale și al maturizării stilistice.
Citeste mai multîn Cațavencii
În întregul său, Zorii tuturor lucrurilor îți dau prilejul unei lecturi antrenante despre posibilitățile de organizare socială pe care le-au încercat inteligent primii oameni, pe care-i ducea mintea la fel de bine sau de rău ca și pe noi, cu sute de secole înainte de marea împotmolire socială din zilele noastre.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1252
Mihai Maci este un universitar orădean, cu bune prezențe publicistice în presa culturală a ultimelor decenii. L-am mai citit pe Contributors și prin presa culturală. Parte din eseuri/articole/studii/bombăneli/melancolii au apărut în volumul Anatomia unei imposturi. O școală incapabilă să învețe (Editura Trei, 2014), altele sunt adunate în prezentul volum, Înainte de răspunsuri, întrebările. Generațiile ce vin și derivele modernității (Editura Polirom, 2024, o caldă acoladă amicală din partea lui Andrei Cornea). Articole ce acoperă o vastă arie de interes publicistic. De la învățământ și starea satului românesc până la politica de cursă lungă. Texte în marea lor majoritate lunguțe (sic!) – ia să fi scris pentru un cotidian cu un număr fix de semne pentru fiecare text… –, dar extrem de atractive. De ce? Pentru că emitentul e un autor cultivat, trecut prin mai multe culturi și care nicicând nu uită de unde a plecat. Satul românesc. Aici s-a născut acea eternitate la care visa poetul mut ca o lebădă. În acest areal de interes public, și azi – oare nu e stupidă acea cimilitură, „Vrem o țară ca afară!”– se sucesc multe dintre contribuțiile lui Mihai Maci din acest volum adânc împlântat în problemele grave ale națiunii din care facem parte. Merită a fi pritocite aceste texte care îndeamnă la o bună rânduială. Care de multe ori începe să ne lipsească.
Citeste mai multîn revista Luceafărul, nr. 4/2025
Mircea Mihăieș a realizat o carte interesantă, cu multe observații penetrante, rezultatul unei lucrări impecabile de documentare și interpretare. Putem spune că, în România, Corto Maltese a avut noroc.
Citeste mai multîn revista 22
(…) volumul scris de istoricul britanic Robert Service (născut în anul 1947) reprezintă o lectură instructivă și necesară. Robert Service își cunoaște bine subiectul de cercetare, având în vedere că, până în 2013, a fost profesor de istorie rusă la Universitatea Oxford și a scris mai multe volume despre Rusia și/sau regimul comunist.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 4/2025
Bernhard Schlink propune o altă privire a vieţii, nu în curgerea ei firească, ci dinspre final spre clipa în care este conştientizată moartea. Acest interval răstoarnă relaţia imagologică, impune un nou ritm, un nou spectru axiologic. Este o trăire acutizată, emoţional negativă, iar personajul romanului, altfel un intelectual care dăruieşte şi se dăruieşte, în esenţă este un dominator al cercului familial pentru a deţine controlul absolut. A iubi înseamnă a-şi trăi ceea ce îşi doreşte fără a ţine cont de orizontul de aşteptare al celor din preajma sa. Este un introvertit care se manifestă prin iluzoria iubire protectoare. În fapt, se protejează pe sine de înstrăinare, de însingurare, de despărţiri, chiar şi de despărţirea de viaţă. Bernhard Schlink este scriitorul care ştie să evite rutina subiectelor sentimentale intrând însă în zona tentantă a acestora. Este un joc pentru a atinge acest subiect şi a-l rezolva cu sens schimbat. Există două straturi narative, unul explicit, într-o linearitate uneori edulcorată, şi un al doilea, al neliniştitoarelor întrebări asupra trăirii intervalului între ultima clipă a vieţii fără final preconizat şi clipa desprinderii de viaţă.
Citeste mai mult