În noul ei roman (Camping, Iaşi, Polirom, 2025, 246 p.), Lavinia Branişte renunţă la tipologia care o consacrase: tânăra înfruntând provizoratul, amestec de timiditate şi inteligenţă, cu joburi pasagere în corporaţii sau în regim freelance, cu relaţii sentimentale neconcludente. De data aceasta, ia un personaj din planul doi al bine-cunoscutei proze de început, Interior zero (2016), mama protagonistei, una dintre româncele nevoite să-şi caute de lucru în Spania, şi-l aduce la scenă deschisă. Ce reuşeşte în Camping Lavinia Branişte e să dea cel mai bun roman al migraţiei, de la noi, şi o figură feminină memorabilă: Sofia, epitoma femeii/mamei plecate la muncă în străinătate, ca să-şi susţină familia lăsată acasă.
