în Cațavencii

Multele povești de viață din roman sunt comprimate în flash-uri, care dau un ritm îndrăcit Orbirii râurilor, domolit numai de istorisirea miturilor locale și de vocile personajelor care dau glas necazurilor prin care trec și perplexităților pe care li le stârnesc ciocnirile locale dintre civilizația albilor și tradițiile lor. Romancierul e în cartea asta – și se spune că și în majoritatea celorlalte – un antropolog desăvârșit care pricepe cu finețe și putere de pătrundere deosebirile culturale dintre negrii și albii din Mozambic, dar și ceea ce îi face asemănători. Toate astea sunt spuse în Orbirea râurilor fără că autorul să cadă la teorii, ci în limbajul și la puterea de înțelegere a personajelor sale, încât la sfârșitul lecturii rămâi cu o poveste minunată, de neuitat.