Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe alecart.ro
De fapt, romanul lui Michel Bussi (tradus de Cristina Jinga) este un omagiu pe care îl înalță în egală măsură Micului Prinț și autorului lui. Un omagiu adus unui personaj și poveștii lui în care necesitatea și libertatea își dispută mereu întâietatea, nevoii de a visa și de a căuta mereu un drum (și un rost, și o salvare) chiar dacă viața se încăpățânează să îți scoată în cale doar realități schilodite de meschinărie, egoism, eșec, vanitate. Un omagiu adus dorinței de a scruta oazele de frumusețe, de a învesti tăcerea și cuvintele cu sens, un omagiu prieteniei și apropierii de celălalt pentru a înțelege valoarea a ceea ce ai, inocenței și speranței.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1256
Ce face diferit Lavinia Braniște în Camping este diferențierea naratorului de protagonist. Nu mai avem acces total și direct la gândurile și sentimentele personajului principal. Există un intermediar între cititor și protagonist, un narator care știe totuși destul de multe despre personajul său, dar care nu îi mai permite să vorbească în nume propriu. (…) Camping e un roman foarte relevant prin prisma temei sale și actual prin felul în care diaspora românească a fost reactualizată la nivelul discursului public, în ultimul an plin de alegeri – unele dintre ele anulate și reluate.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Carnetele sunt un roman al formării şi al devenirii. Între coperţile lor se află un întreg şantier de idei, iar lectura lor este calea spre intimitatea creaţiei sale. Devenirea lui Camus este una care nu are nimic din imaginea unui pontificat literar. Ea este un urcuş complicat şi sinuos, o confruntare cu istoria şi cu lumea, o încercare de a descoperi, dincolo de absurd, un sens al solidarităţii.
Citeste mai multpe citestema.ro
În cadrul seriei de autor Aurora Liiceanu, publicată la Editura Polirom, cea mai nouă carte, Șiragul cu inele, e o călătorie delicată în lumea simbolurilor, a poveștilor, a textelor vechi și a amintirilor care au în comun semnificațiile atât de variate pe care le poartă un inel. Inelul din cartea Șiragul cu inele are roluri decupate, extrase, salvate de către autoare dintr-un univers încărcat de simboluri, roluri și misiuni. Fie că e un inel cu rol vindecător, fie că e un inel al unui rege sau domnitor, un inel cu puteri supranaturale sau încărcat cu semnificația iubirii celuilalt, inelul e privit din unghiuri variate, iar cartea de față ne oferă o perspectivă bogată asupra acestui univers darnic.
Citeste mai multpe filologisme.ro
Una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit vreodată. Frumoase, în tot cuprinsul cuvântului. Nu cred că m-a mai mișcat o carte atât de mult, la fiecare nouă pagină, la fiecare nou capitol, la fiecare nouă mărturisire, așa cum a făcut-o autobiografia Papei Francisc: SPERĂ. Publicată la începutul anului 2025, în Italia, și tradusă la Editura Polirom, în România, de curând, de către Emanuela Stoleriu, autobiografia Papei Francisc este o frescă a societății din toate timpurile. Scrisă într-o cheie personală, emoțională, deschisă, echilibrată, fermă, plină de strigăte și, totodată, de bucurie – autobiografia Papei Francisc ne redă ceea ce deseori pierdem: speranța.
Citeste mai multîn Cațavencii
De multe ori titlurile cărților promit mai mult decât conținutul lor. De astă dată, titlul acoperă pe deplin textul Valentinei Glajar despre dosarul pe care Securitatea i l-a ticluit Hertei Müller. Până la această minuțioasă cercetare, autoarea, care e profesoară de germanistică la Texas State University, a tradus în engleză din Herta Müller, a mai publicat eseul Herta Müller: Politics and Aesthetics, dar și alte cercetări despre îndeletnicirile Securității din România. (…) Fără să știe unii de alții, zeci de informatori germani și români au făcut delațiuni la Securitate despre Herta Müller. În plus, Securitatea a răspândit zvonuri că ar fi fost informatori și despre unii care n-au făcut asta, încât scriitoarea care era tot mai des chemată la interogatorii din 1983 până în 1987, când emigrează în RFG, devine bănuitoare și față de cine n-ar fi avut motiv. Când cercetează dosarul Hertei Müller, Glajar suprapune declarațiile ei cu notele informatorilor pentru a descoperi ce încerca scriitoarea să țină ascuns de anchetatorii ei.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1255
O carte muncită, exemplar, realizată printr-un efort colectiv și care pune în valoare ceea ce Hans Dama (Batissie), la cei 92 de ani împliniți în 1998, îi mărturisea Smarandei Vultur: „Nu șvabii erau model, sistemul era model: munca”. Un om care a scăpat 200 de familii de la o deportare în URSS. La Tomnatic. Triebswetter îi spun șvabii din Banat. Am căutat localitatea pe o hartă. Există. Mai există un Tomnatic și în Bihor. O bună lecție de viață și pentru cei de azi.
Citeste mai multîn revista Regio, vol. 33, nr. 1/2025
Cartea lui Marius Turda este extrem de utilă și umple un gol. Nu doar pentru că oferă multe surse ci și pentru că oferă o oglindă oamenilor de azi. Cred că această carte este un exemplu unic de istorie socială, un volum de pionierat în istoriografia românească. Ea este recomandată nu doar românilor, ci și celor ce cunosc limba română.
Citeste mai multpe citestema.ro
Romanul are o alertețe de siluetă în alergare, adesea, și un excurs sinuos, dar și de grotesc negru, cinematic; e un compus din câteva biografii neromanțate, dure și expuse la persoana I sau a III-a, cu segmentări de timp și de narație care vor fi unite într-un flux de evenimente și răsturnări și omoruri și empatii aproape de filmul de acțiune, sub care zace unul social, o punere sub lupă a umanității încremenite în uniformă rigidă, în care inima pare stinsă, dar se va iți tocmai în exemplarul cel mai dur, mai prins în metodele mafiei.
Citeste mai multîn revista Luceafărul de dimineață, nr. 5/2025
Cele două realități sunt despărțite de un ecran de laptop sau de telefon. Realitatea secundă și cea virtuală apar din ceea ce poartă numele WhatsApp, Facebook, Instagram, Google Meet, în cartea lui Alex Olteanu, Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă, Editura Polirom, 2023. Prima realitate ascunde cât și ce vrea de cea de-a doua realitate. Realitatea secundă mărturisește cât vrea. Cea virtuală are toate posibilitățile ipocriziei și va uza de toate pârghiile imaginației deviate. Mărturisirea, înainte de a porni, este oprită de cenzură. Confesiunea nu mai este posibilă. La început ascunzându-se, nemărturisind, individul începe să își creeze o realitate căreia, foarte probabil, îi va deveni victimă. Cu timpul, va începe să creadă el însuși. După încă un timp, se va transforma în cel care se crede a fi. Pasul următor este deja conturat: omul real va deveni robotul robotului.
Citeste mai mult