pe filme-carti.ro, 26 septembrie 2023
Clara Uson încearcă să ne ofere adevărul despre conflictele care au măcinat fosta Iugoslavie, atât prin relatarea unor fapte istorice dovedite a fi adevărate, cât și prin reinterpretarea acestora prin ochii unor tineri care au fost văduviți de cei mai frumoși ani ai lor fiind târâți la propriu în conflict, omorâți fizic (fără a fi vinovați într-un fel) sau psihic (prietenii, rudele, cei apropiați au fost uciși, torturați sub ochii lor). O carte dură, violentă, foarte sensibilă, care are în centru naționalismul, patriotismul prost-înțeles, prost aplicat și cu efecte îngrozitoare.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 822, 25 septembrie 2023
Cu un stil literar conservat impecabil chiar și când boala i-a afectat trupul, Cehov este conștient că aceste scrisori vor fi citite după moartea sa și de alți ochi decât cei ai destinatarului. Poate că așa se justifică stilul îngrijit, atenția pentru detalii și cuvintele pe care le folosește pentru a descrie anumite situații. Dacă vreți să-i înțelegeți mai bine piesele de teatru sau să vă găsiți motive pentru a citi povestirile lui Cehov, atunci luați cele două volume de corespondență și lăsați-vă prinși în capcana uneia dintre cele mai fascinante personalități, Anton Pavlovici Cehov pe numele său.
Citeste mai multpe bookhub.ro, 24 septembrie 2023
Calitatea indiscutabilă a biografiilor (Dostoievski, Pușkin, Tolstoi, Petru cel Mare, Ivan cel Groaznic, Baudelaire, Balzac) scrise de Henri Troyat vine, pe lângă documentare, și din detașarea adoptată de autor față de personalitatea a cărei viață o prezintă. Istoric de formație, Troyat găsește un echilibru al momentelor semnificative, pe care le înfățișează fără ostentație, cu sublinierea justă a valorii lor în tabloul vast al vieții private și al vieții sociale. Tonul relatării este mereu detașat, fără să fie lipsit de farmec, dimpotrivă. Cronologia se păstrează aproape fără excepție, având ca efect o mai bună înțelegere a contextului în care este scrisă opera. Este și cazul acestei biografii Cehov, apărute prima dată la Flammarion în 1984. Henri Troyat folosește masiv, pentru a contura edificator personajul Cehov, corespondența scriitorului, precum și fragmente din proza și dramaturgia cehoviană, cu necesarele note de subsol. Cu toate acestea, pagina nu este niciodată încărcată inutil. Troyat alege exact acele secvențe care îi susțin viziunea.
Citeste mai multîn revista Vatra, 22 septembrie 2023
Mihai Radu ne propune un roman incomod, un fel de manual al dezbrăcării de secrete, al demistificării, condiție inițială (și esențială) pentru asumarea adevărurilor ascunse sub preș. Subsecvent, Să nu te minți! pare a constitui cel mai important dintre imperativele personajului-narator. Ritmul alert al relatării face ca ciocnirea dintre lumi – două generații/lumea adulților și cea a copiilor – să fie cu atât mai puternică, așa încât rezultatul e „un dezastru” descris cu sarcasm, dar nu și cu resemnare.
Citeste mai multpe catavencii.ro, 22 septembrie 2023
Lodge e cu siguranță narcisist, ca orice scriitor, dar știe să mascheze asta, urmând tradiția așa-numitei rețineri britanice, ceea ce face agreabilă lectura memorialisticii sale. (…) În Diverse grade de succes, Lodge adoptă treptat tonul patriarhului care a trecut prin toate ale vieții, îngăduitor și politicos, dar fără a uita să-i pună la punct pe cei cu care a avut ceva de împărțit. Inteligentul scriitor știe ce așteaptă cititorul de la memorialiștii celebri: conflicte, dezvăluiri și ricanări.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1176, 22 septembrie 2023
Copilăria lui Kaspar Hauser e un exemplu prin care putem observa că un mediu haotic nu poate genera altceva decât haos în oamenii pe care îi atrage. Și, în același timp, e un roman plin de nostalgie, care, prin felul în care prezintă realitatea, așa dură cum este ea de cele mai multe ori, ne poate face mai conștienți de cât de mult avem nevoie de oamenii din jurul nostru și cât de mult ne afectează relația cu aceștia.
Citeste mai multpe lapunkt.ro, 21 septembrie 2023
Ada sau ardoarea. O cronică de familie este unul dintre acele romane care îşi obligă cititorul la o alegere tranşantă. Între îmbrăţisarea (cvasi-erotică) a ficţiunii şi respingerea ei brutală, nu poate exista calea de mijloc a moderaţiei. Uriaş, labirintic, bizar, excentric şi baroc, textul lui Nabokov, apărut în 1969, este rodul unei imaginaţii ce amestecă şi devoră lumi, cu energia teribilă a unei zeităţi păgâne.
Citeste mai multîn revista Vatra, 21 septembrie 2023
Preda. Adevărul ca o pradă e o carte care se achită remarcabil de misiunea de a integra, într-o viziune în aceeași timp coerentă și umanizantă, viața și opera scriitorului. Răileanu s-a documentat îndeaproape cu privire la detaliile biografiei lui Preda (drept mărturie stă bibliografia de la finalul volumului) și a recitit cu atenție întreaga proză. Reiese de aici o narațiune care nu scapă din vedere aproape nimic (detalii și obsesii existențiale, teme ale operei), reușind să așeze convingător toate piesele puzzle-ului Preda, destul de greu de refăcut din cauza epocilor diverse traversate și a schimbărilor permanente de strategie adoptate în raport cu constrângerile specifice fiecăreia. Atu-ul biografiei ficționale a lui Răileanu constă în a reuși să redea un Preda unitar, dincolo de toate negocierile de moment ale scriitorului.
Citeste mai multpe citestema.ro, 20 septembrie 2023
Susan Abulhawa pune în centrul romanului său, dincolo de cadrul politic și teatrul de război, și o poveste de iubire, singura adevărată trăită de Nahr și singura care va conta. Prizonieră în Cub, Nahr trăiește în conformitate cu unicul adevăr, cu propriile valori și cu convingerea că nu se poate abandona pe sine în ciuda unei lumi din care pare să se fi evaporat iubirea pentru aproape. (…) Ceea ce îi reușește, fără îndoială, e să tragă un nou semnal de alarmă cu privire la faptul că, în prezent, tragediile nu au o formă fictivă, chipurile nu sunt digitale, oamenii nu sunt doar nume dintr-o listă. Nahr e un personaj care amintește întrucâtva de Leila lui Elif Shafak din 10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie, amândouă fiind femei care nu mai pot fi salvate, nu mai au parte de libertate sau își pierd viața, însă nu pierd lupta cu adevărul, ci rămân în memorie ca personaje imposibil de uitat. Romanul lui Susan Abulhawa salvează, așa cum face și Elif Shafak, o fărâmă de viitor.
Citeste mai multpe citestema.ro, 17 septembrie 2023
Dintr-un tren de mare viteză al prozei scurte, scriitorul Bogdan Perțache face o oprire pentru romanul Visul canadian, o excelentă portretizare a deziluziilor care însoțesc emigrarea și, totodată, a modului în care un abandon din copilărie ne dictează uneori întreaga viață. (…) Dincolo de o paralelă firească și inevitabilă dintre realitatea românească și visul canadian, lui Bogdan Perțache îi reușește un roman al devenirii, chiar dacă de scurte dimensiuni. E un roman al celui care, în cele din urmă, reușește să se așeze în propriul centru, iar Canada se întâmplă să fie destinația în care alege să rămână. Fuga se oprește, visul canadian continuă.
Citeste mai mult