în România literară, nr. 1-2/2025

Avem prin acest roman, cuceritor nu prin „subtilitățile erudiției”, cum ne avertizează chiar autorul, ci prin modul cel mai firesc și simplitatea dată de înțelegerea profundă a lucrurilor, o filă de istorie și, totodată, o pildă tulburătoare despre valoarea prieteniei, mai ales în vremuri de restriște. (…) Ca în toate romanele sale, Makine dezvoltă și în Prietenul armean acea naturalețe care vine din profunzimea sentimentelor umane, dintr-o înțelegere firească a lucrurilor. Reflecțiile sale sunt îmbrăcate în cuvinte simple, luminate de acea capacitate de a aduna gândurile în rosturi clare, dar și pline de emoție și visare, precum simbolicul zbor al „păsărilor călătoare”, văzut de cei doi copii printre gratiile ferestruicii unei închisori, ca un semn că năzuința libertății nu poate fi niciodată înfrântă.