Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1269
Nonfiction 100 %. Nimic nu e inventat. Doar rememorat. Despre viața și odiseea unei femei. Nina Moica. Un lung și plin de întâmplări volum/evenimente/secvențe de viață oferite unei posterități în formă orală, o teribilă mărturie. Spovedanie. A unei brave ardelence. Un interviu despre istoria românească din regimurile politice dintr-un trecut imediat. Parte eseu-reconstituire istorică, parte povestire în formă continuată – nu puține note de subsol, din care aflăm din nou despre multe detalii și portrete ale unor femei care au trecut prin universul carceral românesc, pus sub genericul Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica (Editura Polirom, 2025).
Citeste mai multpe contributors.ro
Este însă, dincolo de orice dubiu, una dintre cele mai frumoase și mai generatoare de perplexitate. Spun asta fiindcă mi se pare de-a dreptul imposibil ca un cititor să nu se mire cum izbutește romancierul să facă în așa fel încât o carte al cărei personaj principal este moartea și neașteptatele ei schimbări de atitudine să se metamorfozeze într-un surprinzător și cum nu se poate mai sensibil roman de dragoste. Cum într-o carte care înseamnă o celebrare a frumuseții a tot ceea ce poate însemna poveste și povestire ca și a plăcerii asumării funcțiilor povestitorului omniscient să se schimbe la un moment dat total, iar reușitul melanj de ironie, autoironie și umor negru care nu avea cum să nu facă deliciul cititorului să fie înlocuit printr-un elogiu al iubirii. Cum se ajunge ca atât de capricioasa și omnipotenta moarte, care și-a făcut până atunci de cap arătând că pentru ea nimic nu este imposibil, să se îndrăgostească de o ființă umană și de muzica acesteia. Și cum poate fi posibil ca moartea să ajungă a doua oară să se amâne pe ea însăși. Însă din cu totul alte motive decât a făcut-o prima oară.
Citeste mai multîn revista 22
Există și o miză personală-intimă a cărții – încercarea Martei Caraion de a înțelege și de a se împăca cu acest trecut traumatic al bunicii și mamei sale, de aceea narațiunea este mult mai amplă decât frânturile din amintirile Valentinei Caraion, mama sa. Pentru a ajuta procesul de înțelegere, se recurge și la o bogată literatură memorialistică a traumaticelor experiențe din Holocaust. Xenofobia poporului român, care a cunoscut cel mai grav derapaj prin antisemitismul interbelic, ce a provocat cea mai neagră pagină din istoria noastră, nu a dispărut deloc.
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
Cu Orașul și zidurile sale incerte, Murakami pare că transmite un mesaj similar celui dat de fantoma bătrânului bibliotecar. Energia lui creatoare se împuținează întrucâtva, iar romanul de față pare a fi un veritabil testament literar. Așa cum Despre dragoste și alți demoni este practic ultimul mare roman pe care ni l-a lăsat Gabriel Garcia Márquez, ceva îmi spune că volumul de față a fost gândit – sper să mă înșel – ca un ultim rămas-bun melancolic al lui Haruki Murakami. Avem dinaintea ochilor o mică bijuterie, strălucitoare precum visele păstrate cu sfințenie în Biblioteca din Oraș, și mărturie a dragostei infinite pentru literatură a prozatorului japonez.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1271
Este recomandabil și necesar să avem prin casă și această ediție atent alcătuită și căreia nu-i scapă nimic. Poemele și eseurile din acest volum dau o imagine de ansamblu – alături de proza lui Poe – a unei opere pe deplin închegate. Pe lângă biografia năbădăioasă și anumite aspecte din viața lui Poe – extrem de aventuroasă și plină de mistere, destule controversate –, care ridică și azi eventuale semne de întrebare. Poeziile au o tăietură clasică, eseurile sunt lungi analize împănate de erudite comentarii.
Citeste mai multîn România literară, nr. 34-35
Romanul Dorei Pavel Efectul Caligari, apărut la Editura Polirom, ocupă un loc aparte în peisajul romanului românesc contemporan și, în particular, a romanelor egoprozatorilor poliromiști. (…) Ceea ce romanul aduce în prim-plan sunt rapelurile la interioritatea personajelor, sondarea psihismului lor abisal, în special prin trauma pe care o revendică și care marchează parcursul lor destinal, dar și prin descrierea fantasmelor lor erotice și a acelei vieți paradoxale a psihicului pe care o reprezintă visul. Bun venit în universul freudian! O bună parte a romanului se desfășoară în interiorul unui spital de boli mintale, personajele fiind medici, asistente și, evident, pacienți.
Citeste mai multîn România literară, nr. 34-35
Situate, temporal, în ultimele două decenii de dictatură (mai puțin ultima proză și textul-confesiune de la finalul volumului), prozele Veronicăi D. Niculescu nu vădesc vreun sâmbure tezist din orice unghi am privi fructele lor. Personajele sale, majoritatea tinere, ba chiar și un motan, precum în proza Zei, se bucură, se îndrăgostesc, comunică ocolind vitregiile timpului, învață intimitatea prin limbaj și suferă pe măsura celor revelate în cuvinte și, din cuvinte, în memorie. Căci aceasta este, aici, preocuparea principală a Veronicăi D. Niculescu, care-i duce mai departe lui Nabokov, inclusiv din postura de traducătoare, grija pentru însăilarea coridoarelor amintirii.
Citeste mai multîn România literară, nr. 34-35
(…) volumul Florinei Ilis construiește o jumătate de personaj plauzibil, emoționant – de exemplu, în marea scenă a balului vieții sale, când defilează diferite personaje cu care s-a intersectat de-a lungul timpului, când altele vor să intre la bal (cum ar fi Corneliu Zelea-Codreanu și ciracii săi), dar nu sunt acceptate. Cealaltă jumătate, cea vizibilă, se supune convenționalismului reductiv în care se poate regăsi, la un moment dat, o parte din marele public.
Citeste mai multîn România literară, nr. 34-35
Autorul a izbutit să prezinte notări succinte într-o formă agreabilă, intercalând propriile cugetări asupra rostului călătoriei, decupări ale unor sfaturi din epocă, uneori subliniind cu umor sau completând prin fantezie desfășurările prea lineare. Un rol de seamă în cucerirea cititorului și menținerea nealterată a interesului îl joacă și traducerea Justinei Bandol, în care vom recunoaște precizie și o amplă respirație a limbii române.
Citeste mai multîn România literară, nr. 36-37
Toți bărbații din viața mea este un astfel de volum care ne întoarce la preocupările autorului pentru un social descărnat, cariat, cu radiografiile unei precarități care evidențiază detaliile repulsive, cu peisajul dezolant al unor vieți stoarse, desfășurate în spațiul rezidual al evacuării, al iluziilor pierdute.
Citeste mai mult