Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1247
Filme românești cred că este piesa cea mai interesantă (…) și asupra căreia doresc să-mi concentrez puțin atenția, deoarece propune o nouă fază a prozei gândite de către acesta din urmă, în care cred că se regăsește cel mai bine, câștigând prin echilibrul unitar al compoziției. Din start, Sociu ne anunță că suntem pe teritoriul unei alte convenții decât cea cu care ne-a obișnuit până acum; dacă aruncați o privire asupra reperelor biografice, peste care trecem de cele mai multe ori cu ușurință, mai ales în cazul autorilor cunoscuți, veți observa că nu sunt prezente datele privind activitatea sa literară de până în acest moment, ci palmaresul său cinematografic. Suntem puși în fața unei alte identități auctoriale, lucru ce stârnește un interes suplimentar de receptare, asemănător, dacă tot ne aflăm pe terenul filmografiei, cu felul în care Godard opera cu genericele filmelor sale, devenind părți semnficative.
Citeste mai multpe alecart.ro
În romanul Idiotul, de Dostoievski, se desfășoară un întreg spectacol al suferinței radiografiate în societatea rusă a secolului al XIX-lea. Tatonând ideile din legenda Marelui Inchizitor, Dostoievski construiește un personaj înzestrat cu darul otrăvit al libertății conștiinței ce se transformă de-a lungul romanului într-un chin sufletesc imposibil de gestionat într-o societate degradată. Prin Lev Mîșkin, romanul „documentează” plenipotența frumuseții de a salva lumea, de a găsi răspunsuri la orice întrebare prin sinceritate și de a vindeca rănile cauzate de neliniște, infidelitate, trădare sau ipocrizie.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Publicat în 1982, romanul Copilul Domnului rămâne, în ciuda dimensiunilor reduse, una dintre cele mai emblematice lucrări ale lui Cormac McCarthy. Iscusitul prozator american reușește prin această proză tradusă în limba română la Editura Polirom să condenseze reperele care l-au făcut cunoscut: crearea unor personaje memorabile, mizând pe dimensiunea întunecată a umanității, explorarea unui univers alienant și deșertificat, apelând la reperele atemporale ale sudului rural din SUA, atingerea temelor legate de izolarea și rătăcirea existențială (în linia familiară a unor autori clasici precum Faulkner sau Dostoievski), într-o atmosferă la limita apocalipsei, în care salvarea nu poate să vină decât prin moarte.
Citeste mai multîn România literară, nr. 10/2025
Cartea lui Ștefan Vianu Sens interzis. Adevăr, devenire, locuire este în primul rând una de filosofie, mai precis, de fenomenologie, iar majoritatea raportărilor pe care le face sunt la filosofi și reflecțiile lor, dar ea se deschide în mod programatic către literatură, își plasează una dintre mizele majore în ea. Aceasta pentru că ea furnizează o cunoaștere afină fenomenologiei pe care ne-o propune atenției autorul, o cunoaștere însă, care nu derivă din filosofie. Prin urmare, nu numai că Ștefan Vianu ne propune ca teren al reflecției filosofice literatura, ca formă de gândire, „gândirea poetică”, dar face din ea și un loc de întâlnire al filosofiei cu viața în ceea ce Edmund Husserl numește „lumea vieții” (die Lebenswelt), Giorgio Agamben „viață nudă”, iar Ștefan Vianu „viața sensibilă”.
Citeste mai multpe ceureviewofbooks.com, martie 2025
Publicată în vara anului 2024, cartea lui Marius Turda, În căutarea românului perfect, atinge un punct sensibil în dezbaterile contemporane. Lucrarea scoate la iveală impactul profund al concepțiilor eugenice și rasializate despre românitate, dezvoltate în contextul consolidării statului național român de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în prima jumătate a secolului XX. Studiul lui Turda contestă o lacună semnificativă în cercetarea naționalismului românesc, care e tendința de a marginaliza sau de a minimaliza rolul rasismului, tratându-l adesea ca pe o simplă imitație a unor curente externe, fără rădăcini locale profunde. Este o intervenție necesară și de actualitate, mai ales în contextul recrudescenței naționalismului de dreapta în România, un fenomen adesea alimentat de o reevaluare necritică a ideilor și discursurilor intelectuale și politice din perioada de dinainte de 1945.
Citeste mai multîn Cațavencii
Zăpadă e un roman satiric, dar cu înflorituri poetice și doldora de generalizări moraliste din care toate personajele au o rezervă aparent inepuizabilă. Combinația asta dă aerul straniu, neomodernist al textului, în afară de numeroasele elemente împrumutate din poveștile gotice, pe care însă raționalul inspector al lui Banville le descompune cu răceală în factori primi, deloc misterioși.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Ce stăpânește excelent autoarea e atenția pentru detaliu. Uneori exagerează (adică oferă prea multe detalii) și pune tensiunea epică în pericol, dar n-o face des și renunță la timp. Sunt cadre construite cu multă minuție, cinematografic. (…) În plus, romanul Denisei nu transformă agenda ideologică progresistă în agendă literară, nu bifează problemele generației ei doar de dragul de a sălta calitatea cărții, ele sunt cumva topite natural. Romanul nu e un manifest, nici o demonstrație de revoltă, ci o reîntoarcere la fragilitatea umană, la spaima de nebunie și de lipsă de iubire.
Citeste mai multîn Literomania, nr. 364
Volumul Scurte scenarii inițiatice este nu doar o mică bijuterie literară, ci și un soi de manual de inițiere în frumusețea ascunsă a vieții cotidiene, o ducere a cititorului la granița dintre vis și realitate, dintre viață și moarte, unde tot ce se întâmplă are statutul de experiență revelatoare. Unde nu știi dacă ceea ce ți se arată este „o vedenie de zi sau un vis de noapte” – un detaliu, de altfel, cel puțin în acest caz, irelevant. Scurtele proze ale Magdei Cârneci zguduie și farmecă, la fel ca o privire dincolo de vălul Mayei, acolo unde jocul iluziei încetează, iar realitatea se dovedește a fi o imensă conexiune între toți și toate.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1246
Date și cifre concrete, comunități și localități cu istoriile lor seculare, cu personalități și multiple instituții culturale și comunitare. Un travaliu uriaș, care acoperă destinele a sute de mii de evrei și sute de localități/comunități răsfirate pe întreg arealul pe unde au trăit. Și care în mare parte nu mai sunt. Capitolul Holocaustul este cel mai impresionant, căci readuce în actualitate detalii despre politica antisemită din Țările Române, nu puține personalități de prim rang au sprijinit-o. Istoria care a dat în clocot. Statul național-legionar, dictatura regală a lui Carol al II-lea și antisemitismul legal care a produs numeroase victime. Nu este nimic neglijat. Știm prea puțin despre toate câte s-au întâmplat. Nici nu știi ce să citești mai repede. Printre scriitorii evrei de limbă română, îi găsim menționați și analizați pe scurt pe Isac Peltz, Felix Aderca, Max Blecher, Mihail Sebastian, dar și pe cei care, precum Tristan Tzara, B. Fundoianu sau Ilarie Voronca, au părăsit România și au făcut frumoase cariere în Franța. Ediția de față apare cu contribuția United States Holocaust Memorial Museum.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1246
Jurnalele lui Radu Vancu se așază între acele cărți rare prin care timpul trece fără să le atingă, pentru că autorul se pricepe de minune să proiecteze concretul momentului pe un fond universal și atemporal, atât etic, cât și estetic. Fiecare pagină din volumul Boala & războiul. Jurnal. 2020-2024 fascinează prin ușurința și subtilitatea asociațiilor pe care Radu Vancu pare să le scoată din buzunar, la întâmplare, în timp ce se plimbă pe drumul cu sens dublu dintre viață și literatură. (…) Jurnalul este o pledoarie insistentă pentru frumusețe, pentru literatură, empatie, sinceritate și blândețe, chiar dacă sau mai ales pentru că segmentul de realitate la care se raportează este unul tragic: epidemia de coronavirus și războiul din Ucraina.
Citeste mai mult