Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1198
Adesea cu accente melodramatice, poveștile relatate în romanul Mai puțin decât dragostea intră într-o structură dialogică, a cărei simetrie perfectă nu poate fi furnizată decât de modelul narațiunii literare. Fiecare informație narativă, fiecare nouă piesă a puzzle-ului este creată pentru a facilita punerea în intrigă. Aproape nici un element nu este lăsat în zona arbitrarului existențial, în zona imanenței pure. Singura formă posibilă, singurul model cultivat este cel în care viața este inclusă în categoriile fabulei și ale subiectului. (…) Mai puțin decât dragostea este cartea unui autor experimentat, perfect conștient de convențiile literaturii, capabil să înțeleagă tipul de „cunoaștere” pe care „gândirea romanului” o poate crea. Și e reconfortant, în 2024, să întâlnești o carte care afirmă, atât de apăsat, valorile literaturii.
Citeste mai multpe alecart.ro
Cronică a unui destin brodată parcă în filigran pentru a reconstitui imaginea unui ev de mult apus, învăluit în legendă și traversat de sângeroase lupte pentru putere, Chiajna din Casa Mușatinilor e un roman istoric de factură aparte, căci povestea (așadar ceea ce ar fi putut fi, nu ceea ce a fost) umple golurile lăsate de adevărul consemnat. Nu reconstituirea acestuia e în prim-plan, ci atmosfera și posibilitatea de a recupera contextul mai larg în care s-a țesut viața Chiajnei, fiica dintâi a lui Petru Rareș, personalitatea acesteia, mișcarea sufletească și constrângerile ce i-au determinat acțiunile – o psihologie de care nicio cronică nu ar fi putut fi vreodată interesată.
Citeste mai multîn România literară, nr. 8/2024
Valentina e un roman profund politic prin simplul fapt că întâmplările aparțin acelor ani, colorate de o puzderie de amănunte extrase din adâncul memoriei cu o remarcabilă claritate și veridicitate, lucru evident chiar atunci când se întâmplă să nu le cunoști din proprie experiență. Sentimentul general ce se degajă din această panoramă arădeană e de pustiire, de extincție, deși această dimensiune esențială a romanului nu se exprimă prin gesturi glorioase, excesive sau eroice, ci doar din unghiul unei lumi mărunte. Ceea ce contează cu adevărat, ceea ce rămâne la final, suspendat într-un cer imposibil de identifi cat în câmpul realității, e corul de voci ce se între taie în filele unui jurnal abandonat și regăsit în podul unei case golite de vechii ei locatari, duși de multă vreme. Vorbele lor fără noimă, dar supraîncărcate de prezență umană, plutesc indefinit deasupra locurilor și timpurilor.
Citeste mai multîn revista Orizont, februarie 2024
Limbă și cultură germană în România (1918-1933)… oferă atât specialiștilor, cât și publicului larg o deosebit de instructivă și de bine documentată privire panoramică, dar și de profunzime, asupra uneia din cele mai complexe perioade ale culturii și identității germane în România, dar și a României interbelice, devenind astfel un reper pentru viitoare revizitări ale acestei epoci.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1197
Stela se dovedește a fi un roman ofertant, echilibrat și documentat până la cele mai mici detalii. Regăsim aici o bună parte din comportamentele și atitudinile extrem contemporane ale societății românești, de la superioritatea cu care tratează oamenii persoanele care muncesc în cele mai necesare sectoare ale unei comunități, până la confuzia care înconjoară politicul actual, toate acestea cu ajutorul unei scriituri acaparante, care nu lasă să-i scape nimic din firescul lucrurilor.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1197
Stela, roman apărut anul trecut la Editura Polirom, în colecția „Ego.Proză”, e o carte despre meserii, despre cum să ne adaptăm la noi contexte, despre cum să gestionăm relațiile care la prima vedere par deja fără speranță de reconstituire. Simona Goșu surprinde foarte bine aici linia subțire dintre empatie, liniștea exterioară pe care poate să o aibă un astfel de personaj, și furtuna interioară, ascunsă în spatele unor dialoguri dinamice și atent construite. Distanțele dintre oamenii din roman sunt reci și ascunse. Despre ele vorbim doar în intimitatea domestică, unde căldura dintre soți poate să liniștească și să aline, iar greșelile din trecut rămân acolo unde au fost lăsate.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1197
Se poate spune cu ușurință că Șoareci și oameni se numără printre cărțile care ar trebui citite într-o viață, datorită următoarelor motive: povestirea este foarte scurtă, ocupând în jur de 150 de pagini, cu o dimensiune a textului ușor de urmărit; astfel, se poate lectura într-o singură zi. Cu toate acestea, paginile sunt încărcate din belșug cu indicii despre viața muncitorilor din Sud, pe care Steinbeck le-a modelat după propria experiență: de la condițiile de muncă și trai la prieteniile dintre fermieri, limbajul folosit, limitările vieții și inclusiv relațiile cu membri ai altor clase sociale și rase încă defavorizate. Toate acestea se împletesc pentru a crea un peisaj veritabil american, în prim-planul căruia doi oameni dau dovadă de o incredibilă reziliență și încredere în drumul lor spre un țel universal uman – de a avea o casă numai a lor, unde să trăiască în tihnă, „din belșuguʼ pământului”. Tocmai pentru că ne regăsim în visul lor, finalul este cu atât mai devastator. Aspectele simple ale vieții de la fermă ne fac să uităm că Șoareci și oameni este, în esență, o lecție despre destin.
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 654
În Rupturi, George C. Dumitru revizitează, inteligent și cu un umor difuz, mai vechea spaimă a omului în fața tehnologiei, convertind-o într-o satiră a lumii contemporane. Din unghiul unei categorii sociale in fashion, căreia îi înțelege mecanismele de funcționare și pe care o diagnostichează corect.
Citeste mai multîn revista România literară, nr.6/2024
Cele patru versiuni neterminate ale romanului Tozgrec îmbină calitățile scriitorului și remarcabila erudiție a savantului Ioan Petru Culianu. Alcătuind o fascinantă călătorie inițiatică în lumea artelor, a filosofiei și a mitologiei, frag mentele disparate ne lasă să întrezărim ceea ce ar fi putut deveni acest ambițios proiect epic.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Evident că există o dimensiune autobiografică, de exemplu acel sentiment de lașitate pe care-l resimte Adelaida și pe care l-am trăit și eu. Trebuie să spun, însă, că în Adelaida Falcon am inclus alte 15 prototipuri cu istoriile lor. Când m-am simțit pregătită să scriu acest roman, am decis că vreau să o fac prin optica oamenilor simpli care au trăit asta. Nu vorbesc despre personaje politice, despre activiști civici, ci despre cetățeni simpli, care erau nevoiți să fugă din calea a ceva mult mai mare, mai periculos care îi expulza din propria lor țară. (…) Mai degrabă aș spune că e o carte despre fugă, despre disperare. Da, am crescut într-o societate profund matriarhală, înconjurată de femei cu responsabilități casnice și o greutate imensă de dus, zi de zi, dar libertatea lor se termina în stradă. Pentru că da, în regimuri totalitare suferă toți, dar cel mai mult – femeile, în calitatea lor de fiice, surori sau mame.
Citeste mai mult