în România literară, nr. 10/2025

Cartea lui Ștefan Vianu Sens interzis. Adevăr, devenire, locuire este în primul rând una de filosofie, mai precis, de fenomenologie, iar majoritatea raportărilor pe care le face sunt la filosofi și reflecțiile lor, dar ea se deschide în mod programatic către literatură, își plasează una dintre mizele majore în ea. Aceasta pentru că ea furnizează o cunoaștere afină fenomenologiei pe care ne-o propune atenției autorul, o cunoaștere însă, care nu derivă din filosofie. Prin urmare, nu numai că Ștefan Vianu ne propune ca teren al reflecției filosofice literatura, ca formă de gândire, „gândirea poetică”, dar face din ea și un loc de întâlnire al filosofiei cu viața în ceea ce Edmund Husserl numește „lumea vieții” (die Lebenswelt), Giorgio Agamben „viață nudă”, iar Ștefan Vianu „viața sensibilă”.