la radiohit.ro, 6 iulie 2023
Ar trebui să spun că eu nu mă omor după dulciuri și mi-a intrat în cap că trebuie să te abții de la ele, bineînțeles, e și chestia că te îngrașă. Ideea am pornit-o de la faptul că m-am gândit la dinastii, mai ales la cum se construiesc în timp, având în vedere că astăzi lumea se împarte, se desparte, diversitatea, dispariția familiei și toate chestiile acestea și m-am gândit că sigur, există dinastii de diferite feluri. Există dinastii politice, de interlopi și așa mai departe. Mi s-a părut, totuși, că cea mai simpatică, care e plină de povești pe care pot să le găsesc că documentarea e foarte importantă pentru mine, a fost cea cu dulciurile și așa am plecat de la biscuitul acela franțuzesc.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 6 (397)/2023
Această biografie romanţată, născută din întâlnirea dintre o prozatoare de mare clasă ca Alina Nelega şi un destin dramatic ca al Marioarei Voiculescu, e una dintre reuşitele colecţiei de la Polirom. Nu redă doar traseul concentrat şi bine documentat al divei din interbelic, ci vine şi cu rezolvări stilistice izbutite, cum ar fi jocul cu perspectivele narative, care trec de la persoana a treia la un „tu” complice şi confesiunea epistolară.
Citeste mai multîn România literară, nr. 27/2023
Mai presus de toate, însă, Provence, ținutul secret este o carte splendid scrisă, care se citește cu plăcere și cu folos, cu sentimentul că, prin atâta maculatură, ai regăsit literatura adevărată. Îndepărtarea de patrie și traiul într-o provincie de ilustră cultură, locală și universală, cum este Provența, i-au făcut bine lui Ioan T. Morar, ferindu-l de contaminarea cu „virușii” care macină biata literatură română de azi și îi atacă, adesea, și pe literatorii autentici. Între relația de călătorie, eseu intelectual, confesiune și memorial, cartea, scrisă cu subtilitate și cu un devotament camuflat cu discreție, este una de înalt nivel. Felibrul de Arad se dovedește unul din cei mai spumoși, originali și substanțiali autori români contemporani. În plus, un scriitor de cursă lungă.
Citeste mai multîn România literară, nr. 27/2023
Recenta carte tradusă din Susan Abulhawa, carte despre identitate și adaptabilitate multiplu laureată și nominalizată, e interesantă și prin amplul glosar de cuvinte arabe – preponderent dialectale – folosite în text, iar traducerea Mihaelei Negrilă reînvie atmosfera de aventură și mister într-un limbaj bogat și nuanțat.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 5-6/2023
All în all, romanul conține: partide de sex gay cu detalii naturaliste, abuzuri, incest, familii disolute de underclass, prostituție, un limbaj ultralicențios, mult argou și multă băutură – toate puse într-un context social dus până la subuman/până la postapocaliptic. Un soi de épater le bourgeois care creează tensiunea textului (nemasimțindu-se astfel lipsa unui story clasic) transpare din paginile scrierilor lui Adrian Schiop, care, pe undeva, ține să ne arate că socialul este încă ofertant și că balzacianismul nu e depășit.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 6, iunie 2023
Dintr-un unghi mai închis, aș afirma că Dimineaţă pierdută s-ar situa oricând printre cele mai reușite romane despre șanse și ratare. Despre miracole și deziluzii. (…) Considerat de mai mulţi critici ca o capodoperă (așadar, fără vârstă), Dimineaţă pierdută e totodată unul dintre romanele cele mai potrivite pentru înţelegerea prezentului.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 6, iunie 2023
Evitând abil capcana abordării exhaustive a biografiei omului de stat și de litere într-o colecție menită să popularizeze contribuția unor figuri remarcabile la dezvoltarea culturii române, autoarea Ligia Ruscu își concentrează demersul pe reliefarea personalității lui Dimitrie Cantemir în cinci secvențe-cheie ale parcursului său, prin exploatarea suprapunerilor dintre micro- și macro-narațiunile istorice. Alegerea inspirată și dispunerea în pagină a acestor secvențe trădează o cunoaștere minuțioasă a biografiei și operei lui Cantemir și o atentă cumpănire a episoadelor revelatorii pentru creionarea unui portret de impact, adesea desprins nu din secvențele de manual de istorie, ci din cotloanele biografice mai puțin cunoscute ale domnului Moldovei.
Citeste mai multpe catavencii.ro, 30 iunie 2023
Pentru a pricepe viața lui Cehov cu multele sale stranietăți și fixații doar un rus s-ar putea descurca, fără să bată câmpii. Henri Troyat, scriitor francez născut în Rusia, care combină fericit rigoarea occidentală cu talentul de a povesti al rușilor, e – cred – cel mai acătării autor dintre nenumărații care și-au încercat puterile cu viața și opera lui Anton Pavlovici. Troyat a scris romane scurte, cu un talent peste medie, dar a fost de-a dreptul genial ca autor de vieți ale marilor ruși (…) a cărui carte, monumentală epic, despre genialitatea răzbătător-fragilă a lui Cehov, are și tulburătoarea putere de sugestie din povestirile și din piesele de teatru ale marelui său personaj.
Citeste mai multSüddeutsche Zeitung
Exilul, pentru Manea, este o măsură a distanței față de mormântul mamei, dar este și o poziție legată de consecvențele unei cariere literare în care noțiuni precum exil, limbă, întoarcere și amintire sunt mereu rearanjate. O literatură care se împotrivește minciunii și fricii, aparținând puținelor adevăruri sigure. Aceasta este lumea în care protagonistul și povestitorul se pierd, speriați de realitate, aceeași realitate care ne sperie și pe noi.
Citeste mai multîn România literară nr. 27
Se poate spune, fără emfază și schimbând ceea ce este de schimbat, că Marta Petreu a făcut pentru Blaga ce a făcut G. Călinescu pentru Eminescu. Adică l-a coborât din cerul obscur al legendei și fabulațiilor, în care Blaga era văzut ca o icoană (simbolizând adică niște valori generice cu care mai ales interpreții săi se identificau), redându-I statutul de creator viu și, vorba lui Nichita Stănescu, „îmbrăcat în ștofă“. Cu alte cuvinte, i-a identificat sursele – multe, nemărturisite de Blaga –, a identificat și descris principiile formative ale operei, ne-a devoalat metoda blagiană și, în cele din urmă, ne-a oferit un portret verosimil al unuia dintre puținii filosofi români relevanți. Un portret, subliniez, nu o icoană: un portret în mișcare, nelipsit de contradicții, de frivolități și slăbiciuni, și tocmai de aceea mult mai interesant și autentic.
Citeste mai mult